• NASA încearcă să salveze telescopul spațial Neil Gehrels Swift Observatory înainte ca acesta să rein intre în atmosfera Pământului
• Misiunea este executată de startupul american Katalyst Space Technologies, cu nava robotică LINK
• Swift a coborât de la aproximativ 600 km la circa 370 km altitudine, accelerat de activitatea solară care a umflat atmosfera superioară
• LINK trebuie să ajungă din urmă telescopul, să-l fotografieze, să-l prindă cu trei brațe robotice și să-i ridice orbita
• Dacă reușește, misiunea poate deveni un moment-cheie pentru service-ul orbital și pentru viitorul sateliților științifici

NASA pregătește una dintre cele mai spectaculoase misiuni robotice ale anului: salvarea unui telescop spațial care nu este defect, nu este abandonat, dar are o problemă foarte simplă și foarte gravă — cade încet spre Pământ.

Ținta este Neil Gehrels Swift Observatory, un observator spațial lansat în 2004 pentru a detecta unele dintre cele mai violente fenomene din Univers: explozii gamma, raze X și semnale ultraviolete produse de stele care mor, stele neutronice care se ciocnesc sau alte evenimente cosmice care apar, luminează puternic și dispar înainte ca majoritatea telescoapelor să apuce să clipească.

Swift a fost trimis inițial pe o orbită de aproximativ 600 de kilometri. După 22 de ani, a coborât la circa 370 de kilometri. Nu pare mult la scară cosmică, dar pentru un satelit aflat în apropierea Pământului diferența contează enorm. Cu cât orbita este mai joasă, cu atât atmosfera rarefiată începe să tragă mai tare de el. Este ca și cum telescopul ar merge printr-un aer aproape invizibil, dar suficient de dens încât să-i fure viteză zi după zi.

NASA se aștepta ca Swift să rămână operațional până în anii 2030. Apoi Soarele a schimbat calculele. Vârful actual al ciclului solar de 11 ani a fost mai intens decât anticipau modelele, iar activitatea solară suplimentară a încălzit și a umflat atmosfera superioară a Pământului. Pentru Swift, asta înseamnă mai multă frânare orbitală și mai puțin timp.

În februarie 2026, NASA a oprit operațiunile științifice ale observatorului și l-a pus într-o orientare cu rezistență aerodinamică redusă. Cu alte cuvinte, telescopul stă cât mai „subțire” în fața atmosferei, ca să nu piardă altitudine prea repede. Dar asta este doar o soluție temporară. Fără ajutor extern, Swift riscă să reintre în atmosferă înainte de finalul anului.

LINK are șase săptămâni să joace rolul de remorcher spațial

Pentru această salvare, NASA a apelat la Katalyst Space Technologies, un startup american specializat în misiuni de service orbital. Nava construită de companie se numește LINK și arată, în termeni foarte simpli, ca un mecanic spațial de dimensiunea unui frigider.

Misiunea este neobișnuită prin ritm. NASA a acordat contractul în septembrie 2025, iar Katalyst a livrat nava în doar câteva luni — o viteză rară pentru o misiune spațială a agenției americane. În mod normal, proiectele NASA se măsoară în ani, comitete și teste peste teste. Aici, calendarul seamănă mai mult cu o intervenție de urgență: telescopul cade, deci mașina de salvare trebuie să plece acum.

LINK urmează să fie lansată cu o rachetă Pegasus XL, transportată sub un avion și eliberată în aer înainte de aprinderea motorului. După lansare, nava va avea nevoie de una-două săptămâni ca să ajungă din urmă Swift. Apoi începe partea cu adevărat delicată: apropierea.

Înainte să atingă telescopul, LINK va face fotografii din mai multe unghiuri. Inginerii de la sol trebuie să vadă dacă Swift are urme de micrometeoriți, daune provocate de resturi orbitale sau zone fragile care trebuie evitate. Abia apoi LINK va încerca să-l prindă cu trei brațe robotice.

Dacă totul merge bine, nava va folosi propulsoarele timp de peste șase săptămâni pentru a ridica treptat orbita observatorului înapoi spre 600 de kilometri. Nu este o împingere bruscă, de film hollywoodian. Este mai degrabă o operațiune lentă, calculată, în care fiecare impuls contează. Un fel de tractare cosmică, dar fără cablu și fără voie de greșeală.

Într-o perioadă în care SpaceX domină imaginarul public despre rachete și orbită, misiunea LINK arată o altă față a economiei spațiale: nu doar lansăm obiecte, ci începem să învățăm cum să le întreținem.

Misiunea este riscantă, pentru că Swift nu a fost construit ca să fie prins

Asta face misiunea mult mai riscantă. LINK trebuie să se apropie de un telescop vechi de 22 de ani, aflat în mișcare orbitală, să-l inspecteze, să-l captureze și apoi să-l împingă fără să-i afecteze instrumentele. În spațiu, o atingere greșită nu se rezolvă cu „mai încercăm o dată”. Poate pune satelitul în rotație, poate deteriora componente fragile sau poate compromite definitiv misiunea.

Totuși, astronomii spun că riscul merită. Swift este unul dintre cele mai importante instrumente pentru studiul evenimentelor cosmice rapide. Telescopul său de alertă urmărește constant o porțiune mare din cer. Când detectează o explozie gamma, observatorul se poate roti rapid și poate direcționa instrumentele de raze X și ultraviolet spre sursă în doar câteva minute.

Această viteză este motivul pentru care Swift este atât de valoros. Multe fenomene astronomice nu așteaptă programarea din calendar. Apar, luminează violent și se sting. Dacă telescopul nu reacționează repede, evenimentul se pierde. Swift este genul de instrument care prinde Universul pe nepregătite.

Observatorul a ajutat la înțelegerea exploziilor gamma lungi, asociate cu moartea stelelor masive, dar și a exploziilor scurte, legate de ciocnirea stelelor neutronice. În 2022, Swift a participat la observarea celei mai puternice explozii gamma detectate vreodată, supranumită BOAT — „Brightest of All Time”. Un nume amuzant, dar pentru astronomi a fost un eveniment rar: o lanternă cosmică aprinsă la scară absurdă.

Fără Swift, comunitatea științifică pierde un instrument rapid, flexibil și greu de înlocuit. Alte telescoape pot vedea bucăți din același spectacol cosmic, dar puține au combinația de alertă, reacție și mobilitate care a făcut din Swift un fel de reporter de breaking news al Universului.

Dacă planul reușește, sateliții nu vor mai fi obiecte de unică folosință

Miza misiunii trece dincolo de salvarea unui singur telescop. Dacă LINK reușește, NASA poate demonstra că service-ul orbital nu mai este doar o promisiune de conferință, ci o capacitate reală. Adică sateliții pot fi ridicați, reparați, realimentați sau prelungiți în viață direct în spațiu.

Asta poate schimba economia misiunilor spațiale. Un satelit științific costă mult, se construiește greu și poate livra ani întregi de date valoroase. Dacă problema nu este instrumentul, ci orbita, ar fi absurd să-l lași să ardă în atmosferă doar pentru că nimeni nu poate trimite un „service” după el.

Exact aici intră noua logică a spațiului comercial. Dacă rachetele au devenit mai frecvente, iar Starlink a transformat sateliții într-o infrastructură de business, următorul pas este mentenanța orbitală. Nu mai este suficient să pui lucruri pe orbită. Trebuie să poți avea grijă de ele.

Pentru NASA, reușita LINK ar putea fi utilă și în alte cazuri. Hubble, de exemplu, a fost ridicat și reparat de mai multe ori cu ajutorul navetelor spațiale. Dar epoca navetelor s-a încheiat, iar misiunile cu echipaj sunt scumpe și riscante. O soluție robotică ar putea deveni o alternativă mai realistă pentru observatoare care încă funcționează, dar alunecă lent spre atmosferă.

Evident, primul test este Swift. Dacă LINK ratează capturarea, misiunea rămâne un experiment curajos, dar incomplet. Dacă reușește, NASA nu salvează doar un telescop. Demonstrează că orbita joasă poate avea mecanici, remorchere și ambulanțe robotice.

Într-un fel, Swift este pacientul perfect pentru această nouă medicină spațială: bătrân, valoros, încă funcțional și prea util ca să fie lăsat să ardă. Iar LINK este primul doctor care încearcă să-l prindă din mers.

Citește și

• GTA 6 devine testul suprem al gamingului: poate vinde 45 de milioane de copii din prima zi?
• Meta testează recunoașterea facială pentru ochelari smart: gadgetul cool intră în zona supravegherii
• Google află în instanță că AI-ul nu poate da vina pe algoritm când inventează