• Inteligența artificială este folosită tot mai des pentru a descifra manuscrise vechi, scrisori deteriorate și documente istorice greu de citit
• Modelele AI pot recunoaște scrisul de mână, pot sugera cuvinte lipsă și pot transforma arhivele scanate în texte căutabile
• Tehnologia este utilă mai ales pentru documente medievale, registre administrative, corespondență diplomatică și texte afectate de timp, apă, foc sau cerneală ștearsă
• Proiecte precum Transkribus și Vesuvius Challenge arată cum machine learning poate accelera cercetarea istorică
• Istoricii avertizează că AI-ul nu trebuie tratat ca autoritate finală: poate greși transcrierea, contextul sau sensul unui document

Inteligența artificială a fost pusă deja să scrie e-mailuri, să genereze imagini, să compună cod și să răspundă la întrebări în chatboturi. Acum primește o misiune cu aer de roman istoric: să citească documente pe care oamenii le-au privit, descifrat și uneori abandonat timp de generații.

Cercetătorii folosesc AI pentru a analiza manuscrise vechi de sute de ani, scrisori deteriorate, registre administrative, corespondență diplomatică și texte scrise într-o caligrafie care ar face până și un profesor de latină să ofteze. Potrivit unui articol publicat de Digital Trends pe 1 iunie 2026, care citează un raport BBC, istoricii și informaticienii combină machine learning cu cercetarea istorică pentru a recupera informații din documente fragile, incomplete, criptate sau greu de citit.

Schimbarea contează pentru că trecutul nu stă doar în marile cronici și în cărțile tipărite. O parte uriașă a istoriei este blocată în hârtii fragile, pergamente, scrisori personale, rapoarte oficiale, note de tribunal și arhive pe care puțini oameni le-au cercetat integral. Unele documente sunt prea delicate pentru a fi manipulate des. Altele sunt scrise în stiluri grafice dispărute. Multe sunt pur și simplu prea numeroase pentru a fi citite manual într-un timp rezonabil.

AI-ul nu intră în arhivă cu mănuși albe și lupă, dar face ceva aproape la fel de important: transformă imaginea unui document într-un text care poate fi căutat, comparat și analizat. În loc ca un istoric să petreacă zile întregi încercând să identifice fiecare literă, sistemul poate produce o primă transcriere, iar cercetătorul o verifică, o corectează și o pune în context.

Asta nu face munca istoricului mai puțin importantă. O face, în multe cazuri, mai rapidă. AI-ul devine un asistent de arhivă care nu se plictisește după pagina 700 și nu se enervează când un scrib medieval decide că litera „s” trebuie să arate ca o capcană pentru ochi.

Manuscrisele medievale sunt un coșmar pentru oameni și un antrenament bun pentru AI

Documentele vechi sunt greu de citit nu doar pentru că sunt vechi. Sunt greu de citit pentru că fiecare epocă a avut propriile obiceiuri grafice, propriile abrevieri, propriile formule și propriile variații de limbă. În manuscrisele medievale, același cuvânt putea fi scris diferit de la o regiune la alta sau chiar de la un scrib la altul. Ortografia era mai relaxată decât astăzi, iar hârtia sau pergamentul nu au avut întotdeauna parte de o bătrânețe liniștită.

Aici intră în scenă sistemele de recunoaștere a scrisului de mână istoric, cunoscute drept HTR, de la Handwritten Text Recognition. Acestea sunt antrenate pe exemple de documente transcrise, astfel încât să învețe cum arată anumite litere, combinații de litere și formule recurente. Dacă primește suficiente exemple, AI-ul poate începe să recunoască tipare pe care ochiul uman le prinde mai greu sau mai lent.

Un exemplu important este Transkribus, platformă dezvoltată din proiectul european READ, Recognition and Enrichment of Archival Documents. Centrul pentru Digital Humanities al Universității Ghent descrie Transkribus ca o platformă AI pentru transcrierea și analiza documentelor istorice, specializată în recunoașterea scrisului de mână și OCR.

Platforma Transkribus este folosită pentru a transforma manuscrise, scrisori și documente scanate în texte editabile și căutabile. În loc ca o arhivă digitală să fie doar o colecție de imagini frumoase, dar greu de cercetat, ea poate deveni o bază de date în care cauți nume, locuri, date, expresii sau formule administrative.

Dimensiunea fenomenului este deja considerabilă. Un studiu publicat în 2025 în Open Research Europe despre READ-COOP, cooperativa care susține Transkribus, arăta că aceasta avea în octombrie 2024 peste 227 de membri din 30 de țări și aproximativ 235.000 de conturi de utilizator înregistrate.

Pentru cercetători, diferența este uriașă. Nu mai trebuie să parcurgă manual fiecare pagină ca să descopere o mențiune relevantă. Pot căuta mai repede, pot compara arhive mai mari și pot observa conexiuni care ar fi rămas ascunse în mormane de hârtie.

Scrisorile uitate, intrigile politice și papirusurile arse devin din nou lizibile

Când documentele devin căutabile, istoria se schimbă la scară mică și mare. La scară mică, pot apărea povești personale: scrisori de dragoste, conflicte de familie, mesaje private, petiții, note de plată sau mărturii din procese. La scară mare, pot fi analizate rețele diplomatice, decizii administrative, trasee comerciale sau formule politice repetate într-o epocă.

Articolul Digital Trends menționează, pe baza raportului BBC, că AI-ul este folosit pentru documente legate de diplomație medievală, relații private și intrigi politice. Asta înseamnă că tehnologia nu scoate la lumină doar „texte vechi”, ci fragmente de viață: cine cu cine vorbea, cine ce ascundea, cine cerea ajutor, cine negocia, cine mințea mai elegant decât adversarul.

AI-ul este util și acolo unde ochiul uman nu mai are prea multe de văzut. Cerneala ștearsă, hârtia afectată de apă, paginile rupte sau textele parțial distruse pot fi analizate prin metode care sporesc contrastul, compară formele literelor și sugerează variante probabile pentru pasajele lipsă. Nu este magie, ci statistică, viziune computerizată și mult antrenament pe date istorice.

Unul dintre cele mai spectaculoase exemple vine din proiectul Vesuvius Challenge. Cercetătorii au folosit scanări și algoritmi AI pentru a citi pasaje din papirusurile carbonizate de la Herculaneum, documente arse în urma erupției Vezuviului din anul 79. Aceste suluri sunt atât de fragile încât deschiderea lor fizică le-ar putea distruge. Nature a relatat în 2024 despre primele pasaje descifrate cu ajutorul algoritmilor aplicați pe scanări de înaltă rezoluție.

National Endowment for the Humanities a descris, de asemenea, progresul realizat prin Vesuvius Challenge, competiția care a stimulat dezvoltarea metodelor de citire a papirusurilor carbonizate.

Aceste exemple arată de ce entuziasmul este justificat. AI-ul nu doar citește mai repede. Uneori ajută la citirea unor texte care, fără tehnologie, ar rămâne practic inaccesibile.

Mașina poate citi mai repede, dar istoricul trebuie să decidă ce înseamnă textul

Există, totuși, o capcană: faptul că AI-ul produce un răspuns nu înseamnă că răspunsul este corect. Modelele de inteligență artificială funcționează probabilistic. Ele aleg variante plauzibile pe baza datelor pe care au fost antrenate. Pentru o transcriere preliminară, asta poate fi extrem de util. Pentru o concluzie istorică definitivă, nu este suficient.

Un cuvânt greșit într-o scrisoare poate schimba tonul unei relații. O abreviere diplomatică interpretată prost poate modifica sensul unei instrucțiuni. O completare prea sigură într-un document deteriorat poate transforma o ipoteză într-o aparentă certitudine. Iar istoria este plină tocmai de lucruri care nu se potrivesc perfect în tipare: glume, ironii, formule locale, greșeli de scrib, amestecuri de limbi și contexte politice tensionate.

De aceea, cercetătorii privesc AI-ul ca pe un colaborator, nu ca pe un verdict. Mașina poate face prima transcriere, poate marca zonele incerte și poate propune completări. Istoricul verifică imaginea originală, compară documentul cu alte surse, ține cont de epocă, autor, destinatar și scopul textului.

Un studiu din 2025 despre folosirea modelelor transformer pentru recunoașterea manuscriselor latine din secolul al XVI-lea subliniază tocmai aceste dificultăți: variația scrisului de mână, lipsa transcrierilor de antrenament și schimbările istorice ale limbii rămân obstacole serioase, chiar dacă rezultatele tehnice se îmbunătățesc.

Cu alte cuvinte, AI-ul poate fi excelent la „uite aici pare să scrie ceva”. Dar istoricul trebuie să spună ce înseamnă acel „ceva”, cât de sigur este și unde se potrivește în povestea mai mare.

Urmează arhive mai mari, limbi pierdute și descoperiri pe care nimeni nu le căuta

Pe măsură ce bibliotecile, muzeele și arhivele își digitalizează colecțiile, rolul AI-ului în cercetarea istorică va crește. Nu pentru că va înlocui istoricii, ci pentru că volumul de material este imposibil de procesat manual. Europa singură are milioane de pagini manuscrise păstrate în instituții publice, biblioteci universitare, arhive naționale și colecții locale.

Următorul pas ar putea include modele AI mai bune pentru limbi rare, dialecte dispărute, documente criptate sau manuscrise deteriorate. AI-ul ar putea ajuta la identificarea autorilor anonimi, la reconstruirea unor fragmente pierdute sau la găsirea unor conexiuni între arhive aflate în țări diferite.

Există și o miză democratică. Dacă documentele vechi devin mai ușor de căutat și de citit, istoria nu mai rămâne doar în mâinile specialiștilor care cunosc paleografie, latină medievală sau sisteme administrative uitate. Profesorii, studenții, jurnaliștii, genealogii și comunitățile locale pot avea acces mai rapid la propriul trecut.

Dar accesul mai larg vine cu responsabilități. Trebuie marcate incertitudinile. Trebuie păstrate imaginile originale. Trebuie explicat când un text este transcris de om, când este sugerat de AI și când este doar o ipoteză. Altfel, greșelile algoritmice pot intra în baze de date și pot fi repetate ca fapte.

Imaginea de ansamblu rămâne fascinantă. După secole în care istoricii au lucrat cu lupa, dicționarul și răbdarea aproape monahală, AI-ul intră în arhivă ca un detectiv foarte rapid și puțin cam prea încrezător. Citește mult, obosește greu și găsește tipare pe care oamenii le-ar rata.

Dar trecutul nu este doar cerneală pe hârtie. Este context, putere, intenție, memorie și interpretare. AI-ul poate deschide ușa. Istoricii trebuie încă să aprindă lumina.

Citește și

• Miliardarii lumii dau totul pentru „nemurire”: Timpul, sănătatea și longevitatea au devenit noile simboluri ale luxului. În ce tehnologii revoluționare investesc Bezos, Zuckerberg sau Altman
• NASA testează pompa de combustibil pentru era drumurilor lungi spre Lună și Marte
• Meta taie 8.000 de joburi: când AI-ul devine noul șef al organigramei