- Claude Mythos Preview, modelul de securitate al Anthropic, a descoperit un atac care reduce drastic nivelul estimat de protecție oferit de HAWK
- Echipa HAWK și-a retras algoritmul din procesul de standardizare al NIST, iar schema nu va fi implementată ca standard american
- Niciun sistem utilizat în prezent nu a fost compromis: HAWK era încă în teste, iar atacul asupra AES vizează numai o versiune redusă
- Descoperirea a necesitat aproximativ 60 de ore de lucru și circa 100.000 de dolari în costuri de utilizare a modelului
- Cazul arată că inteligența artificială poate accelera criptanaliza, dar și că verificarea rezultatelor riscă să devină noul blocaj al cercetării
HAWK intrase în laboratorul NIST ca un seif promițător pentru lumea de după apariția calculatoarelor cuantice. Trecuse deja două runde de analiză, supraviețuise criticilor cercetătorilor și, pe 14 mai 2026, fusese inclus între cei nouă candidați ajunși în runda a treia a competiției americane pentru noi semnături digitale post-cuantice.
Apoi, un model de inteligență artificială a găsit o cale de a-i reduce dramatic rezistența estimată.
Pe 28 iulie 2026, Anthropic a publicat rezultatele obținute cu Claude Mythos Preview, un model specializat în cercetarea vulnerabilităților. Atacul identificat de AI nu face HAWK instantaneu inutilizabil în orice configurație, dar îi lovește exact argumentul principal: capacitatea de a oferi securitate ridicată cu chei relativ eficiente.
La scurt timp după publicarea rezultatelor, echipa HAWK și-a retras proiectul. NIST a confirmat oficial că algoritmul nu va mai fi luat în considerare pentru standardizare și nu va fi implementat. Vulnerabilitatea a fost, așadar, fatală pentru candidatura HAWK, chiar dacă nu transformă automat orice cheie HAWK într-o țintă ușoară.
Este importantă distincția: HAWK nu proteja deja conturi bancare, aplicații sau infrastructuri guvernamentale. Era un algoritm experimental, publicat tocmai pentru ca cercetătorii să încerce să-l distrugă înainte de a ajunge în lumea reală. Din acest punct de vedere, eliminarea sa arată că procesul de verificare a funcționat.
Pentru utilizatorul obișnuit, consecința imediată este liniștitoare: nu există parole de schimbat, certificate digitale de înlocuit sau actualizări urgente de instalat. Pentru comunitatea criptografică, însă, mesajul este mai puțin confortabil: un algoritm analizat timp de aproximativ doi ani de specialiști a cedat după circa 60 de ore de explorare asistată de AI.
Cine a găsit slăbiciunea și cine a decis retragerea algoritmului?
Actorul principal este Claude Mythos Preview, un model Anthropic care nu este disponibil publicului larg. Compania îl oferă controlat unor cercetători și organizații considerate de încredere, deoarece un sistem care găsește vulnerabilități poate servi atât apărării, cât și atacului.
Această natură cu două tăișuri a modelului a fost analizată și de AlephTech, în contextul interesului Pentagonului pentru Claude Mythos. Un AI care poate găsi rapid o gaură într-un sistem îi poate ajuta pe ingineri să o repare. Același AI îi poate arăta însă unui atacator pe unde să intre.
În experimentul HAWK, modelul nu a lucrat complet singur, dar nici nu a fost doar un motor de căutare sofisticat. Potrivit Anthropic, Mythos a fost instalat într-un mediu cu mai mulți agenți software, acces la literatura științifică și instrumente de calcul precum Python și Sage.
Operatorul uman avea experiență în informatică teoretică, dar nu era specialist în criptografia bazată pe rețele matematice. Rolul său a fost în principal să organizeze procesul, să ajute agenții să-și urmărească ideile și să indice instrumentele care puteau fi folosite pentru verificare.
Un episod descris de Anthropic surprinde bine modul de lucru: doi agenți au analizat aceeași idee. Primul a abandonat-o, considerând-o inutilizabilă. Al doilea a continuat, a găsit o soluție și i-a trimis rezultatele primului. După mai multe schimburi, cei doi agenți au ajuns la concluzia că atacul funcționează.
Descoperirea, dezvoltarea și verificarea inițială au durat aproximativ 60 de ore. Anthropic estimează un cost de aproape 100.000 de dolari pentru utilizarea modelului. Nu este o operațiune ieftină, dar suma este mică în comparație cu valoarea economică a standardelor criptografice care vor proteja sisteme timp de decenii.
Decizia finală nu i-a aparținut AI-ului. Echipa care dezvoltase HAWK a evaluat rezultatul și a retras proiectul, iar NIST a eliminat schema din proces. Mythos a găsit fisura; oamenii au verificat-o și au decis că seiful nu mai merită instalat.
Cum a transformat Mythos o simetrie matematică într-un atac practic?
Securitatea HAWK se baza pe dificultatea unei probleme numite Lattice Isomorphism Problem. O „lattice”, sau rețea matematică, poate fi imaginată ca o structură ordonată de puncte într-un spațiu cu foarte multe dimensiuni. HAWK presupunea că identificarea anumitor relații ascunse din această structură este prea dificilă pentru un atacator.
Mythos a găsit o simetrie internă neexploatată anterior, numită automorfism netrivial.
În termeni simpli, este ca și cum ai încerca să deschizi un labirint uriaș, iar AI-ul observă că jumătate din el este, de fapt, reflexia celeilalte jumătăți. Nu mai trebuie să cercetezi fiecare coridor separat. Poți folosi simetria pentru a reduce dimensiunea problemei și pentru a ajunge mai repede la cheie.
Cercetările anterioare arătaseră că o asemenea simetrie ar permite construirea unui atac mai eficient. Nimeni nu demonstrase însă că simetria necesară putea fi găsită în structura concretă folosită de HAWK. Mythos a făcut această legătură și a combinat-o cu metode existente de enumerare a soluțiilor.
Pentru versiunea experimentală HAWK-256, costul estimat al recuperării complete a cheii a coborât de la aproximativ 2^64 operațiuni la 2^38. Atacul rămâne exponențial, iar variantele cu parametri mai mari nu devin brusc ușor de spart. Diferența este că nivelul de securitate promis inițial nu mai poate fi susținut.
Problema ar putea fi compensată prin dublarea dimensiunilor cheilor. Numai că o asemenea modificare ar crește costurile de calcul și spațiul necesar, eliminând avantajele care făceau HAWK atractiv în comparație cu alternative precum ML-DSA sau viitorul FN-DSA.
Profesorul Matthew Green, specialist în criptografie la Universitatea Johns Hopkins, remarcă într-o analiză a rezultatelor Anthropic că AI-ul nu a fost nevoit să inventeze o matematică total nouă. Performanța sa a venit din combinarea unor instrumente și idei cunoscute pe care cercetătorii umani nu le conectaseră în această formă.
Aici se află partea cu adevărat interesantă. Multe descoperiri importante nu sunt ascunse în teorii încă inexistente, ci între lucrări deja publicate, cod experimental și ipoteze abandonate. Un model capabil să parcurgă literatura fără să obosească și să testeze sute de piste poate găsi combinația pe care oamenii au ratat-o.
Când a apărut rezultatul și de ce nu trebuie confundat cu un atac real?
HAWK a intrat oficial în runda a treia a procesului NIST pe 14 mai 2026, după aproximativ 18 luni de evaluare în runda precedentă. Anthropic spune că a comunicat vulnerabilitatea echipei HAWK în luna iunie, înainte de publicarea coordonată a rezultatelor din 28 iulie.
Cronologia contează pentru că arată că nu a fost vorba despre un atac lansat pe ascuns asupra unui sistem real. A fost criptanaliză: încercarea controlată de a găsi slăbiciuni în mecanisme criptografice înainte ca acestea să ajungă în infrastructuri critice.
Același avertisment se aplică rezultatului Anthropic referitor la AES, algoritmul folosit pe scară largă pentru criptarea datelor.
Mythos a îmbunătățit cu un factor estimat între 200 și 800 un atac de tip „meet-in-the-middle”. Metoda păstrează rezultate intermediare și încearcă să facă două lanțuri de calcule să se întâlnească, economisind timp în schimbul unui volum uriaș de memorie.
Modelul a creat o tehnică de amprentare numită „Möbius Bridge”, care elimină una dintre etapele de ghicire ale atacului precedent. Sună spectaculos, dar ținta nu a fost AES-128 în forma sa completă.
AES-128 folosește zece runde de transformări. Experimentul a vizat numai o versiune redusă la șapte runde, construită special pentru cercetare. Atacul presupune și acces la aproximativ 2^105 texte alese care să fie criptate cu aceeași cheie necunoscută, o cantitate imposibil de obținut într-o situație practică.
Cu alte cuvinte, AES nu a fost spart. Nu există dovezi că cineva poate folosi acest rezultat pentru a decripta traficul HTTPS, fișierele protejate sau bazele de date moderne.
Diferența dintre experiment și un incident real este esențială. AlephTech a relatat, de exemplu, despre un agent AI care ar fi automatizat aproape întregul lanț al unui atac ransomware. Acolo, miza era exploatarea unor sisteme și vulnerabilități existente. În cazul HAWK și AES, AI-ul a lucrat într-un laborator matematic, asupra unor ținte experimentale.
De ce schimbă acest caz felul în care vor fi testate sistemele criptografice?
Prima lecție este că procesul NIST a făcut exact ceea ce trebuia să facă. HAWK a fost eliminat înainte să devină standard, nu după ce milioane de dispozitive ar fi început să depindă de el.
NIST precizează că descoperirea nu afectează standardele post-cuantice deja finalizate: ML-KEM, folosit pentru stabilirea cheilor criptografice, și schemele de semnătură ML-DSA și SLH-DSA. Acestea se bazează pe construcții diferite și sunt pregătite pentru implementare.
A doua lecție este că inteligența artificială începe să se deplaseze de la găsirea erorilor de programare la analiza matematicii din spatele algoritmilor. Este un salt important: una este să descoperi că un dezvoltator a implementat greșit o formulă și alta este să arăți că formula însăși oferă mai puțină protecție decât se credea.
A treia lecție este mai incomodă. Anthropic este compania care a realizat experimentul și are un interes comercial evident în prezentarea modelului Mythos drept un cercetător excepțional. Rezultatele tehnice sunt concrete, iar retragerea HAWK le oferă greutate, însă afirmațiile mai largi despre o revoluție inevitabilă a criptanalizei trebuie evaluate independent.
Verificarea rămâne scumpă și lentă. Mythos a produs ideea atacului asupra AES într-o săptămână, dar doi cercetători Anthropic au lucrat aproape o lună pentru a căpăta suficientă încredere că metoda este corectă. AI-ul poate genera ipoteze mai repede decât le pot valida oamenii, ceea ce riscă să mute blocajul din zona descoperirii în cea a verificării.
Pentru România, tema nu este complet abstractă. ZF a relatat despre dezvoltarea unui centru de inovare cuantică IBM la Iași, destinat inclusiv cercetării în criptografie și algoritmi avansați de AI. Pe măsură ce accesul la resurse cuantice și la modele de frontieră crește, formarea specialiștilor capabili să proiecteze și să verifice sisteme sigure devine la fel de importantă ca tehnologia propriu-zisă.
Există și o problemă de pregătire organizațională. Într-o analiză despre protecția datelor în era AI, ZF cita estimări potrivit cărora numeroase companii românești încă investesc insuficient în securitate cibernetică. Dacă AI-ul scurtează timpul necesar pentru descoperirea și exploatarea slăbiciunilor, apărarea bazată pe reacții lente va deveni tot mai greu de susținut.
HAWK nu a fost victima unui calculator cuantic și nici a unui hacker care a pătruns într-un sistem real. A fost învins de un adversar construit special pentru a pune întrebări, a citi lucrări, a testa ipoteze și a refuza să obosească.
Deocamdată, rezultatul face Internetul puțin mai sigur: un algoritm vulnerabil a fost oprit înainte de lansare. Dar deschide și o etapă nouă, în care fiecare proiect criptografic important va trebui să treacă nu doar prin mintea celor mai buni specialiști umani, ci și prin laboratoare populate de agenți AI care pot încerca, simultan, mii de chei intelectuale pe aceeași încuietoare.