• Pentagonul ar analiza folosirea unor modele AI de frontieră cu abilități cibernetice, inclusiv Claude Mythos Preview, potrivit unei relatări Politico preluate de Gizmodo
• Informația se bazează pe un e-mail scurs și două surse anonime, deci nu există încă o confirmare oficială completă
• Anthropic prezintă Mythos ca instrument defensiv prin Project Glasswing, destinat găsirii și reparării vulnerabilităților software
• Situația este tensionată pentru că Pentagonul a desemnat Anthropic drept risc de lanț de aprovizionare, iar disputa juridică nu este închisă
• Miza depășește un contract guvernamental: inteligența artificială poate accelera apărarea cibernetică, dar și operațiunile ofensive

Pentagonul ar pregăti o inițiativă prin care să testeze folosirea unor modele AI de frontieră în misiuni cibernetice, inclusiv sisteme capabile să descopere vulnerabilități software și să accelereze operațiuni digitale. Potrivit Politico, informație relatată și de Gizmodo, printre modelele care ar putea fi analizate se află Claude Mythos Preview, un sistem încă nelansat public de Anthropic.

Relatarea se bazează pe un e-mail scurs și două surse anonime. Asta înseamnă că povestea trebuie citită cu prudență: nu este un comunicat oficial al Pentagonului, ci o informație jurnalistică despre o direcție explorată în interiorul aparatului militar american. Totuși, direcția se potrivește cu o realitate mai largă: armata SUA investește tot mai mult în inteligență artificială pentru securitate, analiză și operațiuni cibernetice.

Inițiativa ar implica U.S. Cyber Command și National Security Agency, două instituții esențiale pentru operațiunile digitale ale Statelor Unite. Generalul Joshua M. Rudd conduce U.S. Cyber Command și este și directorul NSA, potrivit declarației sale oficiale din aprilie 2026 în fața Senatului american. Cyber Command are rol militar operațional, NSA are expertiză de informații și securitate. Împreună, ele sunt centrul nervos al apărării cibernetice americane.

Motivul este clar: în cybersecurity, viteza contează enorm. Cine găsește primul o vulnerabilitate poate decide dacă o repară, o raportează sau o folosește. Pentru Pentagon, un model AI capabil să analizeze cod, să detecteze slăbiciuni și să prioritizeze riscuri nu este doar un instrument util. Este echivalentul unui radar care vede prin pereții software-ului.

Claude Mythos este prezentat ca scut, dar arată ca o unealtă cu două tăișuri

Claude Mythos Preview este piesa care transformă povestea dintr-un simplu proiect tehnologic într-o dezbatere despre putere, control și risc. Anthropic a descris Mythos ca pe un model nelansat public, creat pentru sarcini avansate de securitate cibernetică. Prin Project Glasswing, compania îl oferă controlat unor organizații care vor să descopere și să repare vulnerabilități înainte ca acestea să fie exploatate.

Anthropic susține că Mythos poate identifica vulnerabilități serioase în sisteme complexe, inclusiv în software folosit pe scară largă. Accesul este restricționat tocmai pentru că un astfel de model poate deveni periculos dacă este folosit greșit. Pe înțelesul tuturor: dacă un AI poate găsi rapid găuri într-un sistem, poate ajuta echipele de securitate să le astupe. Dar, în mâini nepotrivite, poate ajuta și atacatorii să le folosească.

Project Glasswing include parteneri importanți din tehnologie, infrastructură și finanțe, precum Amazon Web Services, Apple, Google, Microsoft, NVIDIA, CrowdStrike și JPMorgan Chase, potrivit Anthropic. Scopul declarat este defensiv: organizațiile primesc acces controlat la model pentru a-și întări sistemele. Este genul de instrument pe care îl vrei în laboratorul de securitate, nu într-un canal obscur de Telegram.

Aici apare însă problema: o tehnologie foarte bună la apărare seamănă uneori perfect cu o tehnologie foarte bună la atac. Un detector de vulnerabilități poate fi și hartă pentru intruziune. În lumea fizică, este diferența dintre un lăcătuș și un spărgător. Amândoi înțeleg ușile. Diferența este cine i-a angajat și ce face după ce le deschide.

Anthropic și Pentagonul sunt în conflict, dar tehnologia îi ține aproape

Povestea este complicată de relația tensionată dintre Anthropic și Pentagon. Associated Press a relatat că Anthropic a contestat în instanță decizia Pentagonului de a desemna compania drept risc de lanț de aprovizionare pentru securitatea națională. O astfel de desemnare poate limita folosirea tehnologiei companiei de către Pentagon și contractorii săi.

Guvernul american a argumentat că utilizarea unor modele AI avansate în operațiuni militare sensibile poate genera riscuri majore dacă sistemele nu sunt suficient controlate. Anthropic, în schimb, susține că măsura este nedreaptă și ar putea fi legată de dezacorduri privind limitele impuse de companie pentru utilizarea militară a modelelor sale.

Axios a descris situația ca pe o contradicție tipică epocii AI: administrația americană apără în instanță eticheta de risc aplicată Anthropic, dar este interesată de Mythos pentru securitate cibernetică. Cu alte cuvinte, Pentagonul poate spune că nu are încredere deplină în furnizor, dar este atras de unealta pe care furnizorul o ține sub cheie.

Este o relație ca într-un thriller birocratic: două părți se ceartă în instanță, dar știu că tehnologia uneia poate fi prea importantă pentru cealaltă ca să fie ignorată. Anthropic vrea să își păstreze reputația de companie care construiește AI sigură. Pentagonul vrea acces la cele mai bune instrumente înainte ca adversarii să le folosească. Iar la mijloc stă Claude Mythos, un model pe care toată lumea pare să-l considere prea puternic ca să fie tratat ca un simplu produs software.

În cyber, același model poate repara o ușă sau poate învăța cum se sparge

În securitatea cibernetică, granița dintre apărare și ofensivă este mai subțire decât într-un manual de comunicare publică. Ca să aperi un sistem, trebuie să știi cum poate fi atacat. Ca să repari o vulnerabilitate, trebuie mai întâi să o găsești. Iar un model AI antrenat să înțeleagă cod, configurații și slăbiciuni poate deveni rapid util pentru ambele tabere.

DefenseScoop a relatat că oficiali ai Pentagonului văd în modelele de frontieră o oportunitate de a accelera identificarea vulnerabilităților și remedierea lor. Ideea este că apărarea nu mai poate funcționa la viteza clasică, în care echipele analizează zile întregi un risc, apoi mai așteaptă alte zile pentru patch. Dacă atacatorii folosesc AI, apărătorii nu își mai permit să vină cu pixul și clipboard-ul la o cursă de Formula 1.

Dar relatarea Politico introduce o nuanță mai sensibilă: Pentagonul nu ar studia doar utilizarea sigură a acestor modele, ci și posibilitatea de a le folosi în operațiuni ofensive. Fostul adjunct al comandantului Cyber Command, Charles Moore, a spus pentru Politico că instrumentele AI devin esențiale pentru detectarea amenințărilor, prioritizarea vulnerabilităților, accelerarea deciziilor și operațiuni cibernetice defensive și ofensive.

Aici se află miezul dezbaterii. O armă cibernetică AI nu arată ca o rachetă și nu explodează într-un deșert. Poate arăta ca o interfață de analiză, un agent software sau un model care citește cod la scară industrială. Eficiența ei poate sta în faptul că reduce timpul dintre descoperirea unei vulnerabilități și folosirea ei. Într-un conflict digital, câteva minute pot face diferența dintre un atac blocat și o rețea compromisă.

Pentru utilizatorii obișnuiți, subiectul nu este atât de îndepărtat pe cât pare. Vulnerabilitățile din browsere, sisteme de operare, aplicații bancare sau biblioteci open-source pot afecta milioane de oameni. Dacă AI-ul accelerează descoperirea acestor probleme, întrebarea devine urgentă: cine le găsește primul, cine le repară și cine decide dacă sunt păstrate pentru o operațiune secretă?

Cursa militară pentru AI mută securitatea digitală la viteza mașinii

Pentagonul nu este singurul actor interesat de AI pentru securitate. Statele, companiile mari și grupările de hacking testează deja felul în care inteligența artificială poate automatiza analiza, recunoașterea, detectarea anomaliilor și generarea de cod. Diferența este că instituțiile militare operează într-un spațiu unde deciziile au consecințe geopolitice, nu doar comerciale.

Pentru U.S. Cyber Command, miza este să nu rămână în urmă. Dacă adversarii folosesc AI pentru a căuta breșe, apărarea manuală devine lentă. Dacă modelele pot corela date din milioane de semnale, oamenii singuri nu mai pot ține pasul. AI-ul promite să facă trierea, analiza și reacția mai rapide. Dar promisiunea vine cu o întrebare incomodă: cât control uman mai rămâne când sistemele sunt optimizate să acționeze la viteza mașinii?

Aceasta este diferența dintre un instrument bun și o problemă politică. Un AI care recomandă vulnerabilități de reparat este util. Un AI care sugerează ținte pentru operațiuni ofensive intră într-o zonă mult mai sensibilă. Un AI care poate executa pași automat, fără control suficient, devine un risc de escaladare. În spațiul digital, unde atribuirea atacurilor este dificilă, o eroare poate fi interpretată ca agresiune.

Deocamdată, multe elemente rămân neconfirmate oficial. Relatarea despre task force-ul Pentagonului se bazează pe surse anonime și un document scurs. Accesul exact la Claude Mythos nu este clar. Statutul juridic al relației dintre Anthropic și Pentagon rămâne complicat. Dar direcția generală este greu de ignorat: modelele AI de frontieră intră în zona securității naționale, iar instituțiile militare nu vor să le privească de pe margine.

Pentru Anthropic, provocarea este să demonstreze că poate controla un model suficient de puternic încât să intereseze armata, fără să-și compromită principiile de siguranță. Pentru Pentagon, provocarea este să folosească AI-ul fără să transforme viteza într-un substitut pentru responsabilitate. Iar pentru restul lumii, lecția este simplă: următoarea cursă a înarmării nu se va vedea doar în silozuri, baze militare sau sateliți. Se va vedea și în modelele care caută slăbiciuni în cod, mai repede decât pot oamenii să citească raportul.

Citește și

• Vine Inteligența Artificială și ne ia joburile? Business Insider a făcut un clasament al celor mai bine plătite joburi ale viitorului, unde va exista o creștere a cererii de forță de muncă
• AI-ul care trebuia să livreze pizza mai repede aduce Pizza Hut un proces de 100 mil. $
• OpenAI și Anthropic aprind cursa cyber. AI-ul care găsește breșe înaintea oamenilor