- Visa afirmă că a făcut deja sute de tranzacții sigure inițiate de agenți AI împreună cu parteneri, în medii reale, nu doar demo-uri
- Compania spune că până la sezonul de sărbători din 2026, milioane de consumatori ar putea lăsa agenții AI să finalizeze cumpărături
- „Punctul de pornire” există deja: un sondaj Visa indică faptul că aproape jumătate dintre americani folosesc AI pentru sarcini de shopping
- Visa își împinge platforma Visa Intelligent Commerce global: programe pilot în Asia-Pacific și Europa sunt așteptate la începutul lui 2026
- Riscurile sunt la fel de mari ca promisiunea: încredere, fraudă, boți și posibilitatea ca „fricțiunea zero” să încurajeze cheltuieli impulsive
Visa pariază că „Add to cart” și „Checkout” vor deveni, curând, la fel de retro ca sunetul de modem. Într-un anunț publicat pe canalele sale pentru investitori, compania spune că a trecut de etapa de prezentări strălucitoare și a făcut deja sute de tranzacții inițiate de agenți AI în parteneriat cu jucători din ecosistem.
Ținta declarată: ca, până la sărbătorile din 2026, milioane de oameni să lase un agent să caute, să aleagă și să plătească pentru produse în locul lor.
Ce s-a întâmplat?
Visa susține că a validat în condiții „din lumea reală” un model de agentic commerce: un software (agent AI) care nu se oprește la recomandări, ci inițiază efectiv tranzacții în numele utilizatorului, pe baza unor instrucțiuni și limite predefinite. Visa afirmă că peste 100 de parteneri lucrează în jurul inițiativei, iar o parte dintre ei construiesc deja în „sandbox-ul” companiei.
Cine este implicat?
În centru e Visa, care vrea să fie „șina” pe care circulă banii și când cumpără un om, și când cumpără un agent. Printre partenerii citați în materialele despre această inițiativă apar nume precum Skyfire, Nekuda, PayOS și Ramp, fiecare testând agentic commerce în scenarii diferite (consumer, fashion, cross-border, B2B).
Cum s-a desfășurat?
Piesa principală se numește Visa Intelligent Commerce: un cadru prin care un agent AI poate acționa „ca tine”, dar cu frâne: bugete, limite, permisiuni, constrângeri. Dacă în trecut Visa folosea inteligență artificială în special la detecția fraudelor, acum „utilizatorul” tranzacției poate fi chiar un agent software.
Ca să evite scenariul clasic „internetul plin de boți”, Visa promovează și Trusted Agent Protocol, un mecanism prin care comercianții pot distinge între agenți legitimi (care reprezintă un client real) și automatizări abuzive. În ultimele zile, au apărut și parteneriate care împing protocolul spre adopție mai largă în ecosistemele de comercianți, precum colaborarea cu Fiserv pentru a accelera „agentic commerce”.
Când a avut loc?
Anunțul Visa despre tranzacțiile AI și planurile pentru adopție în 2026 este din mijlocul lunii decembrie 2025, iar articolele care detaliază inițiativa (inclusiv partenerii și „sutele de tranzacții”) au apărut în jurul datei de 18 decembrie 2025.
De ce este important/relevant?
Pentru că dacă „agentul” ajunge să cumpere, se schimbă centrul de greutate al comerțului online:
- de la „cine are cea mai bună reclamă” la „cine e cel mai ușor de înțeles de un agent” (date clare, stoc, preț, retur);
- de la impulsul uman („mi-a plăcut poza”) la reguli și optimizări („sub X lei, cu livrare în 2 zile, rating peste 4,2”);
- și, poate cel mai sensibil, de la controlul direct al cumpărătorului la un control delegat – ceea ce ridică întrebări despre confidențialitate, securitate și comportament financiar.
Mai ales că „delegația” nu e un moft izolat: Visa spune că aproape jumătate dintre americani folosesc deja AI în shopping (idei de cadouri, comparații, recomandări). Cu alte cuvinte, publicul a făcut deja încălzirea – urmează să intre în meciul mare: plata.
„Cumpără-mi ceva frumos”: de la recomandări AI la plăți făcute de software
Până acum, AI-ul era prietenul care îți zice „ia-l pe ăsta, e mai bun și mai ieftin”. Visa vrea ca AI-ul să devină prietenul care îl și comandă, după ce tu i-ai spus: „buget 500 lei, fără marketplace-uri dubioase, doar branduri ok și retur ușor”. Visa estimează că până la sărbătorile din 2026, scenariul acesta va fi mainstream.
Visa Intelligent Commerce și „pașaportul” pentru agenți: Trusted Agent Protocol
Într-un internet în care „bot” a devenit aproape sinonim cu spam, Visa încearcă să împartă automatizarea în două categorii:
- agent legitim (cumpără pentru o persoană reală, cu consimțământ);
- automatizare abuzivă (fraudă, scraping, atacuri).
De aici vine obsesia pentru identificare și autentificare – „pașaportul” agentului. Colaborările anunțate recent, inclusiv cele cu furnizori mari de infrastructură și plăți, au rolul de a face protocolul utilizabil pe scară largă, nu doar în proiecte-pilot.
Primele exemple: Consumer Reports, fashion checkout și plăți recurente în UAE
În comunicările despre proiect, apar câteva exemple care sună aproape ca niște scene din 2026:
- Skyfire a demonstrat o achiziție „agentică” pe un comerciant verificat (Bose.com), în contextul unui agent de recomandări asociat cu Consumer Reports.
- Visa spune că își extinde cadrul global: pilot în Asia-Pacific și Europa la început de 2026, iar în alte regiuni pregătește comercianți pentru astfel de achiziții.
- În Orientul Mijlociu, Visa și Aldar au comunicat o implementare de plată „voice-enabled”/agentică pentru taxe de servicii imobiliare în UAE – un tip de plată repetitivă, unde automatizarea are cel mai mare sens.
De ce e fascinant și puțin înfricoșător să lași un agent să-ți cheltuie banii
E ușor să iubești ideea când e vorba de lucruri plictisitoare: reîncărcări recurente, facturi, consumabile. Dar când agentul îți poate cumpăra „ceva drăguț” la 2 noaptea pentru că a interpretat greșit „merit și eu o recompensă”… intrăm în zona sensibilă.
Pe partea de adopție, sondajele arată o deschidere, dar și prudență: un studiu Omnisend citat de TechRadar indica faptul că aproximativ o treime dintre respondenți ar permite AI-ului să facă achiziții în numele lor, în timp ce restul preferă controlul direct, invocând în special încrederea și confidențialitatea.
Aici se joacă, de fapt, pariul Visa: dacă reușește să construiască un strat de încredere (agent identificabil, tranzacție controlabilă, limite clare), „shopping-ul fără mâini” poate deveni normal. Dacă nu, agenții vor rămâne un gadget de nișă sau, mai rău, o nouă suprafață de atac pentru fraudă.