- Noul filtru pe bază de nanofibre de carbon poate capta CO₂ din aerul clădirilor prin sistemul de ventilație
- Regenerarea se face cu energie solară sau impuls electric de 1-2 secunde — fără consum major de energie
- Costurile estimate: 362 USD/tonă CO₂ captat cu energie solară
- Poate elimina până la 596 milioane tone CO₂ anual la scară globală
- Principalele provocări: scalarea producției, logistica filtrelor și gestionarea CO₂-ului captat
Imagină-ți dacă fiecare clădire din lume — birouri, apartamente, fabrici — ar putea „respira” aer curat și, în același timp, ar elimina dioxidul de carbon din atmosferă.
Nu e o metaforă poetică, ci propunerea foarte concretă a unei echipe de cercetători care a publicat recent în revista Science Advances un studiu despre un filtru de aer capabil să capteze CO₂ chiar din sistemele de ventilație existente.
Ideea este la fel de elegantă ca panourile solare de pe acoperișuri: folosești ce ai deja — conductele și ventilatoarele din clădiri — și le transformi în mini-centrale de captare a carbonului.
Cum funcționează „aspiratorul de carbon” al viitorului
Filtrul este realizat din nanofibre de carbon acoperite cu polietilenimină (PEI), un polimer care se „lipește” chimic de moleculele de CO₂.
Aerul care circulă prin sistemul HVAC (încălzire, ventilație, aer condiționat) trece prin aceste filtre, iar CO₂-ul este capturat în mod pasiv — fără ventilatoare uriașe sau consum masiv de energie.
Partea cu adevărat ingenioasă? Filtrul se poate regenera cu ajutorul luminii solare.
Nanofibrele absorb foarte bine radiația solară, așa că pot fi încălzite până la 80 °C doar cu lumina soarelui, eliberând CO₂-ul prins.
Dacă e nevoie de o regenerare rapidă, un impuls electric de una-două secunde e suficient.
Ambele metode folosesc de câteva ori mai puțină energie decât sistemele convenționale de captare directă din aer (Direct Air Capture, DAC).
Mic filtru, impact uriaș
Cifrele sunt impresionante: cercetătorii estimează că un astfel de sistem ar putea funcționa cu o eficiență netă de 92 %, folosind doar energie solară pentru regenerare.
Pentru fiecare kilogram de CO₂ captat, filtrul ar genera doar 0,07 kg de emisii proprii — o performanță remarcabilă în comparație cu tehnologiile existente.
Costurile?
- În varianta solară, aproximativ 362 USD per tonă de CO₂ captat.
- Cu energie electrică, 821 USD per tonă.
Sistemele DAC mari variază astăzi între 100 și 1.000 USD/tonă, dar cele mai ieftine funcționează doar în locuri cu energie geotermală sau deșeuri termice, deci avantajul noului model e clar: poate fi instalat oriunde există o clădire cu ventilație.
Dacă ar fi adoptat pe scară globală, tehnologia ar putea elimina până la 596 milioane de tone de CO₂ pe an, potrivit echipei de cercetare.
De ce această descoperire e mai mult decât un experiment de laborator
Până acum, discuția despre captarea carbonului a fost dominată de giganți industriali și proiecte-pilot de miliarde de dolari.
Acum, cercetătorii propun o abordare descentralizată: mii de clădiri, fiecare captând puțin câte puțin, dar constant.
Așa cum panourile solare au democratizat producția de energie, filtrele de carbon ar putea democratiza lupta împotriva schimbărilor climatice.
Unul dintre autorii studiului rezumă ideea perfect:
„Folosind miliardele de sisteme de ventilație din lume, putem transforma captarea carbonului dintr-un proces industrial într-o infrastructură distribuită.”
Obstacolele: de la laborator la lume reală
Evident, nu e totul atât de simplu.
- Producția de nanofibre de carbon la scară industrială rămâne o provocare.
- Trebuie găsite soluții logistice pentru colectarea și regenerarea filtrelor în milioane de clădiri.
- Iar CO₂-ul captat trebuie stocat sau reutilizat în siguranță – un domeniu încă în dezvoltare.
Specialiștii citați de SingularityHub avertizează că, deși ideea este promițătoare, drumul până la aplicarea practică va fi lung și plin de teste. Totuși, costurile scăzute și ușurința de integrare fac ca tehnologia să fie una dintre cele mai realiste abordări de până acum.
Ce urmează
Dacă filtrele vor fi comercializate, ele ar putea deveni un element standard în proiectele de arhitectură verde și construcții sustenabile.
Imobiliarele ar putea include în curând, alături de panouri solare și izolații termice, un nou termen de marketing:
„Clădire cu captare activă de CO₂ inclusă.”
Poate părea science-fiction, dar la fel păreau și panourile solare acum 20 de ani.