- Q-chip a rulat semnale cuantice pe fibră comercială, laolaltă cu traficul IP
- Arhitectură header clasic + payload cuantic: rutare fără măsurare a stării
- Fidelitate >97% pe ~1 km și mitigare de erori ghidată de header
- Cip din siliciu, deci scalare și costuri mai bune decât soluțiile custom
- Provocarea următoare: repetoare cuantice pentru distanțe mari și rețele naționale
Generația „internetului cuantic” tocmai a bifat un test din lumea reală: inginerii de la University of Pennsylvania au rulat semnale cuantice pe fibră optică comercială, în același cablu cu traficul obișnuit, și, surpriză plăcută, au folosit același IP care guvernează internetul de azi.
Demonstrația, făcută pe rețeaua activă a Verizon din campus, a ajuns în revista Science.
Cuanta iese din laborator și intră în rețea
Echipa a împachetat datele într-un format hibrid: „header” clasic (măsurabil) + „payload” cuantic (intangibil).
Asta a permis rutare, comutare și monitorizare fără a atinge starea cuantică. Pe ~1 km de fibră, transmisia a păstrat fidelități >97%, adică suficient de curat pentru experimente metropolitane mai mari.
Q-chip și cercetătorii din Philly
La centru stă Q-chip (Quantum-Classical Hybrid Internet by Photonics), un cip din siliciu care „traduce” simultan limbajul cuantic și pe cel clasic, în pachete compatibile IP.
Echipa e condusă de prof. Liang Feng, iar Yichi Zhang semnează ca prim autor.
Locomotiva clasică, vagoanele cuantice
„Headerul” clasic pleacă primul și poate fi măsurat pentru adresare și managementul traficului. „Marfa” cuantică, fotoni entanglați, rămâne sigilată.
Zgomotul care lovește headerul devine ghid pentru mitigare de erori aplicată fluxului cuantic, fără a-l măsura (și distruge).
Și de ce contează acum
Contextul e ideal: ne dorim rețele cuantice, dar fără a reconstrui lumea din temelii.
Demonstrația Penn arată că infrastructura existentă poate fi folosită și că un internet cuantic poate „vorbi” IP, un pas cheie de la prototip la rețele urbane.
Pragmatism + scalare + cost
Faptul că Q-chipul e fabricat în tehnologie de siliciu sugerează producție în masă la costuri rezonabile. Compatibilitatea nativă cu IP reduce barierele de integrare cu operatorii, adică trecem de la „science project” la „produs care poate fi montat în rack”.
Distanțele lungi și repetoarele cuantice
Semnalele cuantice nu pot fi amplificate clasic; pentru zeci sau sute de kilometri avem nevoie de repetoare cuantice și de scheme serioase de corecție a erorilor.
Penn a rezolvat elegant „problema de rețea” (împachetare, adresare, comutare). Următorul nivel e extinderea pe trasee interurbane.