• Deutsche Telekom, Orange, Vodafone și Telefónica discută formarea unui consorțiu care ar putea licita pentru spectrul european de 2 GHz destinat comunicațiilor prin satelit.
• Miza este tehnologia Direct-to-Device (D2D): apeluri, mesaje și internet direct între satelit și telefon, inclusiv în locuri fără antene mobile.
• Comisia Europeană propune împărțirea spectrului în trei segmente, dintre care unul ar fi destinat operatorilor aflați sub control european.
• Paradoxul este că Deutsche Telekom colaborează deja cu Starlink, iar Vodafone are un joint venture cu compania americană AST SpaceMobile.
• Europa poate controla frecvențele înainte să aibă propria infrastructură orbitală completă: IRIS² începe să fie lansat abia din 2029.

Europa ar putea avea o nouă strategie pentru concurența cu Starlink: dacă nu poți construi peste noapte mii de sateliți, începi prin a controla frecvențele prin care aceștia vor vorbi cu telefoanele europenilor.

Deutsche Telekom, Orange, Vodafone și Telefónica poartă discuții preliminare pentru crearea unui consorțiu care ar putea participa împreună la viitoarea procedură europeană de alocare a spectrului satelitar de 2 GHz, potrivit informațiilor publicate pe 7 septembrie de Bloomberg. Relatarea Bloomberg despre negocierile operatorilor europeni

Planul ar permite celor patru operatori să dezvolte servicii Direct-to-Device, prin care un telefon compatibil se conectează direct la un satelit atunci când semnalul clasic de la sol dispare. Telefonul rămâne telefon: fără antenă montată pe mașină, fără terminal Starlink în rucsac și, în scenariul ideal, fără ca utilizatorul să facă mare lucru.

Deocamdată însă, alianța există doar la nivel de discuții. Nu a fost luată o decizie finală privind formarea consorțiului și nici participarea comună la procedura pentru spectru, iar companiile nu au confirmat public proiectul. Bloomberg și The Next Web au relatat informațiile pe baza unor surse apropiate discuțiilor.

Momentul este important pentru că actualul regim european pentru banda MSS de 2 GHz expiră în mai 2027. Până atunci, Bruxelles-ul vrea să schimbe fundamental regulile jocului.

Iar spectrul este o resursă mai puțin spectaculoasă decât o rachetă SpaceX, dar la fel de importantă pentru business. Poți avea sateliții. Poți avea smartphone-urile. Dacă nu ai dreptul de a utiliza frecvențele potrivite, serviciul nu există.

Bruxelles-ul împarte spectrul în trei și păstrează o bucată sub control european

Pe 27 mai 2026, Comisia Europeană a propus un nou sistem pentru autorizarea serviciilor mobile prin satelit după expirarea actualelor licențe. Instituția spune explicit că banda MSS de 2 GHz este potrivită pentru Direct-to-Device și poate asigura comunicații inclusiv în regiuni unde rețelele terestre nu ajung. Propunerea Comisiei Europene pentru serviciile mobile prin satelit

Planul european împarte practic miza în trei.

O parte a spectrului ar urma să susțină comunicațiile guvernamentale și serviciile strategice europene, inclusiv în legătură cu infrastructura IRIS². O altă parte ar favoriza furnizorii aflați sub control european, tocmai pentru a crea o alternativă continentală pe piața satelitară. Restul ar rămâne deschis competiției mai largi, inclusiv unor operatori din afara Uniunii.

Este un detaliu esențial: Bruxelles-ul nu încearcă pur și simplu să interzică Starlink. Încearcă să evite un scenariu în care întreaga infrastructură care completează rețelele mobile europene depinde de câteva companii americane.

Pentru utilizator, diferența pare abstractă. Pentru guverne, operatori și armată, nu este.

Aceleași conexiuni pot deveni critice în timpul incendiilor, inundațiilor, cutremurelor, atacurilor asupra infrastructurii sau în zone în care rețeaua terestră este pur și simplu absentă. Din acest motiv, suveranitatea digitală europeană începe să includă nu doar cloud-ul, cipurile și inteligența artificială, ci și ceea ce se întâmplă la câteva sute de kilometri deasupra Pământului.

Regulamentul nu este însă final. Parlamentul European și Consiliul trebuie să îl negocieze și să îl adopte. Cu alte cuvinte, operatorii își fac deja echipa pentru un meci ale cărui reguli încă sunt scrise.

Viitorii rivali ai Starlink sunt, în același timp, actualii săi parteneri

Povestea devine mai puțin „Europa versus America” imediat ce te uiți la contractele existente.

Deutsche Telekom are deja un acord cu Starlink.

Operatorul german a anunțat în martie 2026 că va integra conectivitatea satellite-to-mobile oferită de compania SpaceX în mai multe piețe europene. Lansarea comercială este planificată pentru începutul lui 2028, iar serviciul ar trebui să ofere date, voce și mesaje atunci când telefonul iese din raza rețelelor terestre. Acordul Deutsche Telekom–Starlink pentru Europa

Așadar, Deutsche Telekom s-ar putea trezi simultan în două poziții: client Starlink și membru al unei alianțe construite pentru a nu lăsa Starlink să dicteze singur piața europeană.

Vodafone are propriul puzzle american.

Grupul dezvoltă servicii prin satelit împreună cu AST SpaceMobile, prin Satellite Connect Europe. Raportul anual Vodafone pentru 2026 vorbește explicit despre extinderea serviciilor Direct-to-Device și despre parteneriate satelitare care acoperă peste 20 de piețe.

Iar România este deja laborator pentru această tehnologie.

Vodafone România și Orange România au anunțat teste prin care telefoanele obișnuite vor încerca să se conecteze direct la constelația AST SpaceMobile atunci când nu există semnal terestru. România este prima piață Orange aleasă pentru un asemenea test. ZF: Orange testează conectivitatea directă prin satelit în România

Vodafone România pregătește la rândul său teste D2D împreună cu Satellite Connect Europe. ZF: Vodafone testează conexiunea directă telefon–satelit în România

Situația poate fi rezumată simplu: Europa nu încearcă neapărat să-i dea afară pe americani din ecosistem. Încearcă să se asigure că americanii sunt furnizori, nu proprietarii singurei uși de acces.

Este diferența dintre a cumpăra apă de la cineva și a-i permite aceluiași furnizor să dețină și conducta.

România este deja teren de test pentru telefonul care nu mai rămâne „fără semnal”

Pentru piața românească, discuția nu este una îndepărtată.

ZF a relatat că atât Vodafone, cât și Orange testează în 2026 conectivitatea Direct-to-Device în România, folosind infrastructura AST SpaceMobile. Tehnologia este gândită ca extensie a rețelelor clasice, nu ca înlocuitor al acestora. ZF: Vodafone și Orange testează în România conexiuni directe telefon–satelit

Asta contează pentru zone montane, drumuri izolate sau regiuni în care construirea unei stații de bază este prea scumpă ori dificilă.

Telefonul ar folosi în continuare 4G sau 5G în București, Cluj sau Timișoara. Satelitul intră în scenă când ultima antenă terestră dispare din peisaj.

Modelul este exact cel pe care îl urmărește și Starlink. SpaceX își descrie sateliții Direct to Cell drept, practic, turnuri de telefonie aflate în spațiu. ZF a urmărit extinderea acestei rețele și strategia SpaceX de a cumpăra sau controla spectru pentru generațiile viitoare de servicii mobile. ZF: cum își extinde SpaceX rețeaua Starlink Direct to Cell

Aleph Tech a analizat, la rândul său, transformarea Starlink dintr-un proiect secundar al SpaceX într-una dintre principalele sale infrastructuri comerciale și într-un argument central pentru valoarea companiei lui Elon Musk. Aleph Tech: Starlink, SpaceX și pariul pe infrastructura orbitală

Cursa nu mai este deci doar despre „internet prin satelit”. Următoarea miză este ca satelitul să devină pur și simplu o componentă invizibilă a rețelei mobile.

Europa poate câștiga frecvențele înainte să aibă suficienți sateliți

Aici apare problema cea mare.

Un consorțiu european poate câștiga spectrul. Nu poate fabrica retroactiv o constelație orbitală.

UE dezvoltă IRIS² tocmai pentru a avea o infrastructură europeană de comunicații securizate și pentru a reduce dependența de furnizori precum SpaceX. Dar constelația nu este încă operațională la scara necesară pentru a deveni imediat alternativa europeană la Starlink.

Asta creează un scenariu aparent absurd, dar foarte posibil: operatorii europeni ar putea obține dreptul asupra spectrului și apoi să cumpere, cel puțin temporar, capacitate chiar de la companiile americane pe care noua politică europeană încearcă să le contrabalanseze.

Nu ar fi neapărat o contradicție.

Controlul spectrului și controlul sateliților sunt două lucruri diferite.

Dacă licența rămâne în mâna unui operator european, acesta poate decide ce furnizor orbital folosește, în ce condiții și cum sunt administrate serviciile și datele clienților. În timp, capacitatea americană ar putea fi înlocuită parțial cu infrastructură europeană.

Aici se vede adevărata miză a discuțiilor dintre Deutsche Telekom, Orange, Vodafone și Telefónica.

Nu construiesc, cel puțin deocamdată, „un Starlink european”.

Încearcă să se asigure că, atunci când telefonul unui european caută semnal și privește spre cer, Starlink nu este singurul care poate răspunde.

Citește și

• Un studiu realizat pe aproape 10.000 de angajați arată că A.I îi face pe mulți să pară mai experimentați decât sunt în realitate
• Lâna de oaie, noua armă împotriva topirii ghețarilor? Experimentul surprinzător al elvețienilor
• Palantir pune AI-ul pe roți pentru Armata SUA: TITAN intră în producție cu un contract de 127 mil. $