• O echipă de la Shanghai Jiao Tong University (SJTU) a dezvoltat o tehnologie hibridă de captare a apei din aer care combină condensare, materiale sorbente și o pompă de căldură
• Sistemul e proiectat pentru „all-weather”: funcționează în intervale largi de temperatură și umiditate, inclusiv în aer mai uscat, unde multe AWG-uri dau randament slab
• Prototipul autonom, alimentat solar și comparat ca dimensiune cu o stație de autobuz, poate produce până la ~50 litri de apă potabilă pe zi
• O platformă mai mare testată de echipă vizează producții de ordinul miilor de litri/zi pentru insule, hoteluri izolate și intervenții de urgență
• Piața globală a generatoarelor de apă atmosferică (AWG) e în creștere: rapoarte de industrie estimează o dublare până spre 2030 și extindere până la peste 10 mld. USD în 2033

Aerul nu e doar aer. E un amestec de gaze cu un ingredient invizibil, dar prețios: vapori de apă. Într-o zi caldă și umedă, atmosfera de deasupra ta poate ascunde litri întregi de apă pe fiecare metru cub, doar că îți trebuie o metodă inteligentă ca s-o scoți la suprafață. Exact asta spun că au reușit cercetătorii de la Shanghai Jiao Tong University, care au prezentat în 2025 o tehnologie capabilă să transforme umiditatea atmosferică în apă potabilă, într-o gamă largă de condiții climatice.

Ce s-a întâmplat?

Echipa SJTU a dezvoltat un sistem hibrid de atmospheric water harvesting (AWH). Pe scurt: un aparat care „vânează” vaporii din aer și îi aduce în canistră. Noutatea e că tehnologia combină trei lucruri care, separat, au limitări:

1. condensarea (răcești aerul până când apa se depune ca roua pe o suprafață),
2. sorbția (materiale care absorb/adsorb apă chiar și din aer relativ uscat),
3. o pompă de căldură care recuperează energia dintre cicluri.

Cine este implicat?

Cercetarea vine de la Institutul de Refrigerare și Criogenică al SJTU, coordonat de prof. Ruzhu Wang și colegii săi, un grup care publică constant despre materiale sorbente și sisteme solare pentru recoltarea apei din aer.

Cum s-a desfășurat?

Au construit prototipuri „all-weather”, adică făcute să nu se blocheze când vremea se schimbă. Asta presupune un management fin al căldurii: materialul sorbent captează umiditatea, apoi e încălzit solar ca să elibereze apă, iar condensatorul o răcește și o colectează. Pompa de căldură mută energia dintr-o etapă în alta, ca să nu plătești factura de fiecare dată de la zero.

Când a avut loc?

Lucrarea științifică a echipei a fost publicată în 2025 și descrie explicit această strategie hibridă pentru recoltare solară în condiții variabile.

De ce este important?

Pentru că seceta și lipsa de infrastructură de apă devin probleme structurale. AWH nu înlocuiește baraje sau desalinizare, dar poate face diferența în locuri izolate, comunități mici sau situații de criză, unde transportul apei e scump ori imposibil.

De ce e greu să faci apă din aer fără să „arzi” energie degeaba

Teoretic, poți condensa apă din aer ca un aer condiționat întors pe dos. Practic, când umiditatea scade, energia necesară urcă abrupt și randamentul cade. Invers, sorbția (cu materiale higroscopice) merge mai bine în aer uscat, dar cere materiale performante și cicluri termice bine controlate.

Literatura din domeniu arată că multe sisteme sunt eficiente doar într-o „fereastră” climatică îngustă. SJTU a mizat pe combinația dintre cele două, tocmai ca să lărgească fereastra.

Rețeta SJTU: condensare + sorbție + recuperare de căldură

Gândește-te la sistem ca la un burete cu termostat:

• când aerul e uscat, buretele chimic prinde vaporii;
• când ai soare, buretele se încălzește și „stoarce” apa;
• un condensator o transformă în lichid;
• pompa de căldură reciclează diferențele de temperatură.

În studiul lor, cercetătorii descriu explicit strategia de a folosi simultan căldura solară pentru desorbție și răcirea radiativă pentru condensare, reducând amprenta energetică.

Stația solară de cartier și platforma pentru insule ori dezastre

Rezultatul nu e doar teorie. Echipa a prezentat două tipuri de prototipuri:

1. Stația autonomă outdoor, alimentată solar, de mărimea unei stații de autobuz. În condiții favorabile ar produce până la ~50 litri de apă pe zi — suficient pentru consumul zilnic de bază al mai multor persoane.
2. Platforma de capacitate mare, gândită să furnizeze apă pentru hoteluri pe insule, sate mici sau operațiuni de ajutor umanitar. În astfel de scenarii, avantajul e logistic: nu cari apă cu barca sau cu camioane, o iei din aerul local.

Atenție la nuanță: suntem încă în zona de pilotare. Urmează întrebările grele de inginerie: cât costă materialele, ce durată de viață au, cum variază producția pe timp de noapte sau în sezon rece. Dar direcția este clară: trecerea de la prototip simpatic la infrastructură utilă.

Context global: AWG-urile devin industrie, nu doar experiment

China nu e singură pe subiect. În India, de exemplu, există proiecte comerciale pentru apă îmbuteliată obținută din aer, semn că tehnologia începe să fie luată în serios ca produs.

Și piața confirmă trendul. Estimări recente arată că piața de generatoare de apă atmosferică a fost de circa 2,8–2,45 mld. USD în 2023–2024 și ar putea ajunge la 4,5 mld. USD până în 2030, cu creștere continuă spre peste 10 mld. USD până în 2033.

Cifra de 420 mil. USD până în 2031, vehiculată în unele materiale media, pare să se refere la un sub-segment mai îngust al pieței, nu la întreaga categorie AWG. Diferența e importantă ca să nu subestimăm miza economică reală.

În esență, SJTU încearcă să transforme o metaforă („stoarcem apă din piatră seacă”) într-o tehnologie practică: stoarcem apă chiar din aerul uscat. Dacă sistemele hibride ajung să fie suficient de ieftine și robuste, atunci „stația de autobuz care face apă” s-ar putea să nu mai fie o curiozitate, ci un obiect obișnuit în regiunile unde robinetul seacă primul.

Citește și

• Roverul Perseverance a detectat primele descărcări electrice pe Marte. Fenomenul seamănă cu furtunile de nisip electrificate observate pe Pământ
• Roboții umanoizi cuceresc fabricile fără fanfară. Nu sar înapoi, dar strâng șuruburi mai bine ca noi
• Meta ar putea face switch-ul de la Nvidia la Google. TPU-urile intră în liga mare a AI-ului