Americanii care își încălzesc casele cu bitcoin: noua modă între bricolaj, economie și… blockchain

Industria bitcoin are un secret pe care abia acum începe să-l transforme în oportunitate: mineritul produce atât de multă căldură încât, teoretic, ar putea încălzi Finlanda timp de un an. Așa spune firma de analiză K33, iar unii americani au decis să nu mai lase această energie să se risipească în aer.

 În loc să investească în calorifere clasice, oamenii cumpără mici „centrale crypto” – riguri de minerit care funcționează ca radiatoare electrice și, ca bonus, mai scot și câțiva satoshi.

Fenomenul a devenit suficient de vizibil încât CNBC i-a dedicat un reportaj amplu, cu exemple care variază de la gadgeturi pentru apartamente la instalații industriale ingenioase. Ideea de bază: dacă tot plătești pentru energie, măcar să obții ceva înapoi.

De ce unii oameni preferă un „calorifer crypto” în locul unuia clasic

În esență, orice rig de minerit funcționează ca un calorifer foarte tehnologizat. Un ASIC (cip specializat pentru mining) transformă aproape 100% din electricitatea consumată în căldură. Faptul că, în același timp, face calcule criptografice și produce o mică recompensă în bitcoin e un bonus care, pentru unii, justifică prețul ridicat al echipamentului.

Au apărut device-uri dedicate, precum HeatTrio – un radiator de aproximativ 900 de dolari care încălzește o cameră, filtrează aerul și, în timp ce zumzăie discret, „minează”. Nu scoate averi, dar povestea sună suficient de futurist cât să atragă pasionații de tehnologie, eficiență energetică și, desigur, piața crypto.

Jill Ford, CEO Bitford Digital, spune pentru CNBC că a văzut „riguri montate în poduri, cu aeroterme care distribuie căldura prin ventilarea casei”. Ideea este simplă: dacă tot ești obligat să-ți încălzești casa, de ce să nu transformi caloriferul într-o „mică fabrică de bitcoin”?

Idaho devine laboratorul național pentru încălzirea cu bitcoin

Dacă există un loc în America unde conceptul prinde viață, acela e Challis, Idaho – un oraș mic, friguroș iarna și cu acces la curent relativ ieftin. Acolo, antreprenorul Cade Peterson și compania lui, Softwarm, transformă căldura „reziduală” a mineritului în resurse pentru comunitate.

Câteva dintre experimentele reale din oraș:

Pe scurt, Idaho nu doar testează conceptul – îl trăiește.

Mituri, realități și calcule reci despre eficiență și costuri

Deși poveștile sunt tentante, specialiștii atrag atenția: nu orice gospodărie poate transforma căldura crypto într-un avantaj real.

Derek Mohr, profesor la University of Rochester, amintește că mineritul este extrem de competitiv – ferma de acasă nu are nicio șansă să „bată” centrele industriale cu zeci de mii de ASIC-uri. În realitate, majoritatea „heater miners” nu fac aproape deloc profit; sunt doar radiatoare electrice cu un element de gamification crypto.

Argumentele scepticilor:

Pe scurt: da, fiecare watt devine căldură, dar nu fiecare watt se transformă într-un avantaj economic.

Industria crypto descoperă căldura ca produs – nu doar ca risipă

Dincolo de gadgeturile pentru case și experimentele din Idaho, reutilizarea căldurii din minerit devine o direcție serioasă pentru companii.

Andrew Sobko, CEO Argentum AI, spune că adevărata valoare apare în instalații mari: clădiri de birouri, sere agricole, spații industriale. „În loc să muți căldura, muți computația acolo unde este nevoie de ea”, explică el.

În Europa de Nord, unele centre de mining sunt deja conectate la rețele de termoficare, încălzind cartiere întregi. Iar în America, experimentul „caloriferelor de bitcoin” devine un mod curios, dar valid, de a repune pe hartă dezbaterea despre eficiența energetică a criptomonedelor.

Rămâne întrebarea esențială: este asta un pas real spre sustenabilitate sau doar un exemplu de marketing creativ într-o industrie criticată pentru consumul masiv de energie? Răspunsul – la fel ca performanța rigurilor – depinde mult de context.

Exit mobile version