- SeeMe detectează micro-mișcări faciale la pacienți comatoși
- A surprins semne de conștiință cu 4–8 zile mai devreme decât medicii
- Rezultatele au fost obținute pe 37 de pacienți și 16 voluntari sănătoși
- Pacienții cu semne timpurii au avut recuperări mai bune la externare
- Metoda e accesibilă, non-invazivă, dar ridică și întrebări etice
Cercetătorii de la Stony Brook University au dezvoltat un algoritm care poate schimba radical modul în care medicii privesc pacienții considerați „fără reacție”.
Noul instrument, botezat SeeMe, detectează micro-mișcări faciale invizibile ochiului uman, semnale care pot indica revenirea conștiinței cu până la opt zile mai devreme decât evaluările clinice obișnuite.
Cum funcționează „ochiul electronic” al AI-ului
În studiu, pacienților li s-au dat comenzi simple: „deschide ochii”, „arată un zâmbet”, „scoate limba”. Pentru medici, multe dintre aceste persoane păreau complet lipsite de reacție. Dar SeeMe, analizând videoclipurile cadru cu cadru, a identificat mișcări la nivel de por al pielii.
Rezultatele sunt spectaculoase: AI-ul a observat deschiderea ochilor cu patru zile mai devreme și mișcări ale gurii cu opt zile înainte decât examenele tradiționale.
În cifre: SeeMe a detectat reacții oculare la 30 din 36 de pacienți, în timp ce medicii au surprins doar 25.
De ce contează aceste „tresăriri” aproape invizibile
În medicină, timpul e esențial. Pacienții la care SeeMe a descoperit semne timpurii de răspuns au avut, în general, o evoluție mai bună la externare și la șase luni.
Cu alte cuvinte, dacă medicii știu mai repede că un pacient „e acolo”, pot începe reabilitarea mai devreme, ceea ce înseamnă șanse mai mari de recuperare.
Un alt avantaj? Costurile. Spre deosebire de fMRI sau PET, care sunt scumpe și greu de folosit zilnic, SeeMe are nevoie doar de o cameră video și software.
Limitele tehnologiei și dilemele pe care le deschide
Autorii subliniază că AI-ul nu înlocuiește medicul. Conștiința nu e un întrerupător care se aprinde sau se stinge, ci un „dimmer”: fluctuează, iar nu toate semnele pot fi surprinse.
Există și provocări etice: dacă tehnologia arată că cineva „e conștient” înainte să pară vizibil, ce decizii ia familia? Cum se schimbă tratamentul?