STUDIU. Ce observi prima dată la o persoană? Eye-tracking-ul dezvăluie unde se oprește privirea

• Un nou studiu cu eye-tracking arată că regiunea pieptului și a trunchiului atrage cel mai mult atenția.
• Cercetători au cartogafiat modul în care oamenii analizează corpurile celorlalți.
• Studiul arată diferențe pe sexe și aduce noi perspective în psihologia socială.

Unde se uită ochii noștri când judecăm pe cineva? Un nou studiu arată că atenția se concentrează pe piept și abdomen, iar tipul de evaluare – frumusețe, sănătate sau tinerețe influențează direcția privirii. Corpul devine hartă, iar ochii aleg traseul în funcție de ce vrem să descifrăm.

Pe ce mizează acest studiu?

Studiul identifică diferențe între bărbați și femei în privința zonelor de interes și aduce noi perspective în psihologia socială. Datele obținute astfel atrag atenția și asupra implicațiilor etice în cercetare. Regiunea pieptului și a trunchiului atrage cel mai mult atenția când evaluăm sănătatea, atractivitatea sau vârsta oamenilor.

Modul în care privești se modifică subtil în funcție de indicele de masă corporală (IMC), sexul persoanei și tipul de judecată socială solicitată. Cei mai atractivi și mai sănătoși au fost evaluați la limita inferioară a normalului. În același timp, participanții mai tineri tind să echivaleze chiar și corpurile subponderale cu tinerețea. Acesta fiind un lucru cu posibile implicații culturale.

Ce spune privirea despre norme, prejudecăți și imagine de sine?

Studiul condus de Edward Morrison, lector la University of Portsmouth, a documentat cu precizie științifică traseele privirii a 32 de tineri privitori. Ei au fost supuși unor serii de imagini digitale. Modele virtuale, cu corpuri standardizate dar cu greutăți diferite, au fost notate pentru atractivitate, sănătate și vârstă, toate în timp ce device-ul de eye-tracking măsura exact pe unde se îndreaptă și unde întârzie privirea. Privirea nu se oprește mereu în același loc.

Pentru corpurile foarte slabe, privitorii căutau indicii în zona mijlocului; când silueta privită este mai solidă, concentrarea alunecă spre piept. Pentru evaluarea tinereții, atenția se îndreaptă insistent spre cap, acolo unde vârsta are cele mai multe semne vizibile. Morrison observă: „Schimbăm automat zona de interes: dacă ni se cere să notăm tinerețea, ne uităm instinctiv la față, iar sănătatea ne duce spre zone de depozitare a grăsimii sau mușchilor”.

Surpriza, conform datelor, vine și din diferențele de gen: participanții (predominant femei tinere) au privit mai îndelung spre corpurile masculine. În plus, subponderalii bărbați au fost văzuți ca mai puțin sănătoși, iar subponderalele femei ca mai atrăgătoare—aliniindu-se unor norme culturale ocidentale și diferind de rezultatele studiilor făcute pe eșantioane asiatice.

În spatele diagramelor și privirilor monitorizate, întreaga procedură ne arată că evaluarea vizuală a corpului altuia e un proces nuanțat, rar conștientizat, dar modelat atât de biologie, cât și de norme culturale. Morrison atrage atenția: „Privim subtil altfel în funcție de ce ni se cere. Astfel, nu e simplu de explicat, dar rezultatele sugerează că ne uităm, fără să vrem, la indicii fizice diferite pentru atractivitate, sănătate sau tinerețe”.