- Aproximativ 20 de milioane de copii între 12 și 17 ani din cele 21 de țări analizate au trecut, într-un singur an, prin cel puțin o formă de exploatare sau abuz sexual facilitat de tehnologie.
- Aproape 60% dintre cazuri s-au produs pe rețele sociale precum Facebook, Instagram, Snapchat, TikTok și WhatsApp; alte 14% au avut loc în jocuri online.
- În 57% dintre cazuri, persoana implicată era deja cunoscută copilului, ceea ce contrazice imaginea simplificată a „străinului periculos de pe internet”.
- În nouă țări analizate în 2024 și 2025, aproximativ 1,1 milioane de copii au raportat imagini sexuale generate cu inteligență artificială care îi reprezentau.
- Mai puțin de 1% dintre experiențele identificate au fost raportate poliției, serviciilor sociale sau liniilor de ajutor, astfel că statisticile oficiale surprind doar o mică parte din fenomen.
Pericolul nu se ascunde neapărat într-un colț obscur al internetului. De multe ori apare exact în aplicațiile pe care copiii le deschid în fiecare zi pentru a vorbi cu prietenii, a trimite fotografii sau a urmări clipuri.
Un nou raport UNICEF, publicat pe 3 septembrie 2026, estimează că aproximativ 20 de milioane de copii cu vârste între 12 și 17 ani au trecut prin cel puțin o formă de exploatare sau abuz sexual facilitat de tehnologie într-o perioadă de un an, în cele 21 de țări incluse în cercetare. Asta înseamnă aproape unul din cinci copii care folosesc internetul în populațiile studiate.
Raportul se numește Through Children’s Eyes: How Digital Technologies Enable Child Sexual Abuse și face parte din proiectul Disrupting Harm, derulat de UNICEF împreună cu ECPAT International și INTERPOL. Raportul UNICEF „Through Children’s Eyes”
Cifrele arată mai multe forme de abuz, care se pot suprapune. UNICEF estimează că peste 15 milioane de copii au fost expuși la materiale sexuale pe care nu doreau să le vadă, aproximativ nouă milioane au fost presați să participe la conversații sexuale sau să trimită imagini, iar circa patru milioane au avut imagini sexuale distribuite fără consimțământ.
Dar cea mai importantă informație pentru companiile tech este locul în care se întâmplă.
Aproape 60% dintre cazuri au fost asociate rețelelor sociale, printre platformele menționate fiind Facebook, Instagram, Snapchat, TikTok și WhatsApp. Alte 14% s-au produs în jocurile online. UNICEF atrage atenția nu doar asupra conținutului de pe aceste servicii, ci și asupra funcțiilor lor — conturi, mesagerie privată, recomandări și mecanisme prin care un utilizator poate intra rapid în contact cu altul.
Aici raportul intră direct într-o dezbatere care a ajuns deja la guverne și la Bruxelles: câtă responsabilitate trebuie să poarte platformele pentru siguranța minorilor?
În Europa apar tot mai multe încercări de limitare sau condiționare a accesului copiilor la social media. ZF a relatat, de exemplu, că Grecia intenționează să interzică de la 1 ianuarie 2027 accesul copiilor sub 15 ani la Instagram, TikTok, Facebook și Snapchat, folosind un mecanism oficial de verificare a vârstei.
ZF: Grecia introduce restricții pentru accesul copiilor la rețelele sociale
Miza nu mai este, așadar, doar cât timp petrece un adolescent pe telefon. Este și cine îl poate contacta, prin ce mecanisme și ce se întâmplă după primul mesaj.
Agresorul nu este mereu un necunoscut: în 57% din cazuri copilul îl cunoștea
Unul dintre cele mai puternice rezultate ale studiului lovește direct în imaginea clasică a pericolului online: adultul anonim cu profil fals care caută copii pe internet.
Astfel de cazuri există, dar nu descriu majoritatea situațiilor analizate.
În 57% dintre cazuri, persoana implicată era deja cunoscută copilului — putea fi un coleg, un prieten, un partener romantic sau un membru al familiei. În același timp, 38% dintre copii au declarat că l-au întâlnit pentru prima dată online pe cel care urma să îi abuzeze sau exploateze. Conturile false, anonimatul și mesajele private sunt menționate printre mecanismele care pot facilita contactul.
Asta schimbă și felul în care trebuie înțeleasă siguranța copiilor online. „Nu vorbi cu străinii” este un sfat prea îngust pentru o lume în care presiunea pentru imagini intime poate veni și de la cineva de la școală sau din propriul cerc social.
Raportul este construit pe sondaje reprezentative la nivel național cu aproximativ 21.000 de copii care folosesc internetul, cu vârste între 12 și 17 ani, și pe 100 de interviuri aprofundate cu tineri care au trecut prin experiențe de abuz. Cercetarea s-a desfășurat în două etape, între 2020 și 2025.
Aici apare și o limită importantă: cifra de 20 de milioane nu reprezintă numărul global al victimelor.
Studiul acoperă 21 de țări din Africa, Asia, America Latină și Europa de Est și se referă la copiii care folosesc internetul din aceste state. România, Statele Unite și Marea Britanie nu fac parte din eșantion, iar UNICEF nu extrapolează cifra la întreaga populație mondială.
Prin urmare, concluzia corectă nu este că „unul din cinci copii din lume” a trecut printr-un asemenea abuz. Concluzia este că, în cele 21 de țări studiate, aproape unul din cinci copii utilizatori de internet a raportat cel puțin una dintre experiențele măsurate.
AI-ul deschide un front nou: 1,1 milioane de copii raportează imagini fabricate
Dacă social media a făcut mai ușoară distribuirea imaginilor, inteligența artificială generativă schimbă ceva și mai fundamental: o imagine compromițătoare nu mai trebuie să fi existat vreodată în realitate pentru a produce o victimă reală.
În cele nouă țări incluse în al doilea val al cercetării, desfășurat în 2024 și 2025, aproximativ 1,1 milioane de copii au raportat că imagini sexuale generate cu AI au fost create astfel încât să îi reprezinte.
Cifra trebuie însă citită cu atenție. Celelalte 12 țări fuseseră cercetate în 2020 și 2021, înainte ca actuala generație de instrumente AI pentru imagini să devină disponibilă la scară largă, iar copiilor de acolo nu le-a fost adresată aceeași întrebare.
Nu există, prin urmare, o bază comparabilă care să ne permită să spunem din acest studiu cât de repede a crescut fenomenul.
Există însă suficiente semnale pentru ca UNICEF să trateze separat problema. În februarie 2026, organizația a publicat un raport dedicat riscurilor create de AI generativă și materialele de abuz sexual asupra copiilor, avertizând că noile instrumente de generare și modificare a imaginilor extind modalitățile prin care minorii pot fi exploatați.
UNICEF: raportul despre AI și exploatarea sexuală a copiilor
Problema s-a văzut deja și în produse folosite de milioane de oameni. Aleph Tech a documentat la începutul lui 2026 controversa din jurul Grok, chatbotul dezvoltat de xAI și integrat în X, după ce instrumentul a fost folosit pentru editări sexualizate fără consimțământ, inclusiv în situații în care relatările publice au indicat implicarea minorilor.
Aleph Tech: cum editările AI fără consimțământ au devenit o problemă de siguranță
Aici apare o problemă tehnică suplimentară. Instrumentele clasice pentru identificarea materialelor de abuz pot compara fișierele cu „amprente” digitale ale imaginilor deja cunoscute. Imaginile noi, fabricate cu AI, nu trebuie să corespundă unei fotografii existente, ceea ce poate complica detectarea automată.
Cu alte cuvinte, AI nu schimbă doar viteza cu care poate fi produs conținutul. Schimbă și jocul de-a șoarecele și pisica dintre cei care îl produc și sistemele care încearcă să îl găsească.
Sub 1% ajunge la autorități, iar presiunea se mută spre designul platformelor
Cea mai mică cifră din raport este probabil și una dintre cele mai importante.
Mai puțin de 1% dintre experiențele identificate au fost raportate poliției, unui asistent social sau unei linii de ajutor. Mai mult de patru din zece cazuri nu au fost povestite nimănui.
Asta înseamnă că statisticile construite exclusiv din plângeri și dosare oficiale pot surprinde doar o fracțiune din fenomen.
Unul dintre obstacole este foarte simplu: copiii nu știu întotdeauna unde să ceară ajutor. UNICEF USA arată că, în aproximativ un sfert dintre cazurile în care copilul a rămas tăcut, acesta nu știa unde să meargă sau cui să îi spună.
Impactul este asociat și cu probleme serioase de sănătate mintală. Copiii care au trecut prin formele de exploatare analizate au raportat de aproximativ patru ori mai frecvent gânduri sau comportamente suicidare și de patru ori mai frecvent autovătămare. Nivelul raportat al anxietății a fost cu aproximativ 11 puncte procentuale mai ridicat decât în cazul celorlalți copii.
Important: studiul identifică o asociere, nu demonstrează că abuzul digital este singura cauză a acestor probleme.
UNICEF spune că răspunsul nu poate consta doar în a le cere părinților să supravegheze mai atent telefonul copilului. Organizația cere siguranță integrată direct în designul produselor: setări de confidențialitate mai puternice pentru minori, restricționarea contactelor nesolicitate din partea adulților, recomandări mai sigure și mecanisme mai bune de detectare și raportare.
Presiunea asupra platformelor crește deja în Europa. Comisia Europeană a analizat inclusiv felul în care funcții precum scroll-ul infinit, autoplay-ul și sistemele de recomandare pot afecta minorii. ZF a relatat în iulie că Bruxelles-ul a cerut Meta protecții suplimentare pentru copii pe Facebook și Instagram.
ZF: Comisia Europeană cere Meta mai multe protecții pentru copii
Aleph Tech a urmărit aceeași schimbare de direcție la nivel european: autoritățile nu se mai uită doar la conținutul ilegal, ci și la felul în care sunt construite platformele și la mecanismele care pot menține copiii conectați sau îi pot expune unor interacțiuni riscante.
Aleph Tech: TikTok și Instagram intră în vizorul Bruxelles-ului
Raportul UNICEF nu spune că rețelele sociale sunt, prin definiție, nocive și nici că interzicerea accesului la internet rezolvă problema. Spune ceva mai greu de ignorat: atunci când aproape 60% dintre experiențele analizate apar pe platforme sociale de larg consum, responsabilitatea nu poate fi transferată integral copilului și familiei.
Până acum, regula nescrisă a internetului a fost adesea „platforma oferă instrumentul, utilizatorul trebuie să se protejeze”. Studiul UNICEF împinge discuția în direcția opusă: dacă produsul este folosit masiv de copii, protecția lor trebuie să fie o funcție de bază a produsului, nu un buton ascuns în setări.