- Studiul, publicat în Molecular Biology and Evolution (septembrie 2025), arată că autismul poate fi un efect secundar al evoluției cognitive
- Neuronii L2/3 IT din cortex au evoluat rapid în linia umană, împreună cu modificări în genele asociate autismului
- Aceste schimbări ar fi contribuit la încetinirea dezvoltării creierului și la apariția limbajului
- Autismul este diagnosticat la 1 din 31 de copii în SUA și 1 din 100 la nivel global
- Studiul deschide o dezbatere despre neurodiversitate ca parte a evoluției, nu doar ca tulburare
Un nou studiu publicat în Molecular Biology and Evolution sugerează că autismul ar putea fi parte dintr-un compromis evolutiv care ne-a făcut mai inteligenți.
Cercetătorii au descoperit că un tip de neuroni abundenți din cortex, numiți L2/3 IT, au evoluat mai repede la oameni decât la alte primate. În același timp, multe gene asociate cu autismul au suferit modificări accelerate sub presiunea selecției naturale.
Cu alte cuvinte, aceleași schimbări genetice care au dat naștere limbajului și gândirii complexe ar fi crescut și predispoziția către tulburări din spectrul autist.
Cine sunt oamenii din spatele cercetării
Studiul a fost coordonat de Alexander L. Starr și echipa sa, care au comparat profilurile genetice ale neuronilor din trei regiuni cerebrale la oameni și alte primate. „Rezultatele sugerează că unele dintre schimbările genetice care fac creierul uman unic ne-au făcut și mai neurodiversi”, a declarat Starr.
Echipa a folosit tehnici de single-nucleus RNA sequencing pentru a analiza expresia genelor la nivel celular, un instrument care permite să vezi „pe viu” cum arată diferențele între creierul nostru și cel al rudelor noastre evolutive.
Ce au descoperit cercetătorii
Rezultatele arată că:
- Neuronii L2/3 IT au avut o evoluție accelerată exclusiv în linia umană.
- Genele asociate autismului prezintă semne clare de selecție pozitivă.
- Schimbările ar putea fi legate de încetinirea dezvoltării postnatale a creierului, ceea ce oferă mai mult timp pentru acumularea de cunoștințe și dezvoltarea limbajului.
Astfel, deși autismul nu era „ținta” evoluției, el poate fi văzut ca un efect secundar al aceleiași arhitecturi genetice care a permis apariția inteligenței umane.
De ce este relevant acum
Astăzi, aproximativ 1 din 31 de copii din SUA (3,2%) și 1 din 100 la nivel global este diagnosticat cu autism. Spre deosebire de oameni, tulburări similare sunt extrem de rare la alte primate, ceea ce întărește ideea că autismul este strâns legat de particularitățile creierului uman.
Cercetătorii avertizează însă că aceste rezultate nu sunt o explicație definitivă: prevalența autismului este influențată și de diagnostic mai bun, factori de mediu și diversitatea genetică. Totuși, ipoteza oferă o perspectivă mai nuanțată: neurodiversitatea nu e o eroare a evoluției, ci parte din ceea ce ne face oameni.
O dezbatere deschisă
Un astfel de studiu nu vine fără întrebări. Este corect să vorbim despre autism ca „preț” al inteligenței? Sau ar trebui să-l vedem ca pe o expresie a variației naturale care a permis omenirii să fie creativă, inovatoare și adaptabilă?
Cert este că aceste rezultate redefinesc modul în care privim relația dintre biologie, evoluție și sănătatea mintală, mutând accentul de la patologie la complexitate și diversitate.