Statele Unite se pregătesc să meargă din nou pe Lună, după mai bine de jumătate de secol. Ce planuri are Trump

• Trump își dorește o bază pentru expediții mai îndepărtate spre Marte, Jupiter și Saturn
• SUA este presată de avansul tehnologic major al Chinei și parteneriatul ei cu Rusia
• Oceanul de pe Encelade are molecule organice complexe, potențiali precursori ai vieții

Statele Unite se pregătesc să revină pe Lună, după mai bine de 50 de ani. Programul Artemis, lansat în 2019, își propune nu doar o nouă aselenizare, ci și pregătirea drumului spre Marte.

Rivalitatea cu China, parteneriatele internaționale și colaborarea cu giganți privați precum SpaceX dau proiectului o miză geopolitică, economică și tehnologică uriașă. În paralel, descoperiri recente pe Enceladus, luna lui Saturn, alimentează din nou întrebarea: suntem singuri în univers?

De ce revin americanii acum, după 50 de ani, pe Lună

Programul Artemis a fost lansat de Administrația Trump pentru a marca 50 de ani de la Apollo 11 și pentru a relansa ambițiile spațiale americane. Obiectivul nu mai este doar de a pune din nou piciorul pe Lună, ci de a construi acolo un avanpost pe termen lung.

Astronauții vor testa tehnologii care ar putea fi folosite pe Marte: producerea de oxigen și combustibil din gheața de apă de la Polul Sud al Lunii, utilizarea resurselor locale, dar și supraviețuirea în condițîi extreme.
Artemis I a demonstrat capacitatea capsulei Orion.

Artemis II este programată pentru 2026, cu patru astronauți – trei americani și un canadian.

Artemis III, prevăzută pentru 2027, ar trebui să aducă prima femeie și primul afro-american pe suprafața Lunii.

Toate aceste etape depind însă de succesul Starship, racheta uriașă a companiei SpaceX. Ea va juca rolul modulului lunar și trebuie să fie alimentată pe orbită pentru a ajunge pe Lună.

NASA pariază pe sectorul privat pentru a reduce costurile, dar fiecare test eșuat al Starship aduce noi îndoieli.

Concluzia: Luna devine un laborator pentru tehnologiile viitorului, dar și un test al parteneriatului dintre NASA și companiile private.

Ce rol joacă rivalitatea cu China și parteneriatele internaționale?

China și-a anunțat intenția de a trimite un echipaj pe Lună în 2029, cu sprijinul Rusiei. Beijingul are deja propria stație spațială, Tiangong, și vrea să construiască o bază permanentă la Polul Sud lunar. SUA au răspuns printr-o strategie de alianțe.

Canada are un loc în echipajul Artemis ÎI, Europa furnizează modulul de service Orion, iar Japonia dezvoltă un rover lunar.

Rivalitatea amintește de Războiul Rece, dar spre deosebire de anii ’60, americanii vor să rămână pe Lună mai mult timp și să-și asigure supremația tehnologică.

Suntem singuri în Univers?

Această competiție capătă și o dimensiune științifică. Recent, un studiu publicat în Nature Astronomy confirmă că oceanul ascuns al lui Enceladus, luna lui Saturn, conține molecule organice complexe, potențiali precursori ai viețîi.

Descoperirea amintește că miza explorării spațiale nu este doar politică, ci și existențială: căutarea viețîi dincolo de Pământ. ESA studiază deja o misiune care ar putea colecta mostre direct din gheizerele de la Polul Sud al lui Enceladus. Concluzia: competiția spațială dintre SUA și China împinge omenirea înainte, transformând Luna într-un avanpost și aducând viața extraterestră în centrul dezbaterii științifice.