- Capture Bag este o soluție gonflabilă pentru capturarea deșeurilor spațiale și a asteroizilor mici
- Sistemul a fost testat pe ISS și este finanțat de NASA pentru o versiune de 10 metri
- Poate captura obiecte de forme și mărimi variate, spre deosebire de brațele robotice tradiționale
- Prima încercare de capturare a unui asteroid ar putea avea loc în 2028
- Tehnologia ar putea fi folosită atât pentru curățarea orbitei, cât și pentru dezvoltarea unei economii spațiale autonome
Atunci când te gândești la capturarea unui asteroid, probabil nu-ți imaginezi o soluție atât de… blândă. Dar startup-ul californian TransAstra crede că viitorul mineritului spațial și al curățării orbitei poate începe cu ceva cât se poate de simplu: un sac gonflabil uriaș, construit din materiale extrem de rezistente și capabil să „înghită” obiecte de la mărimea unei mingi de baschet până la dimensiunea unei clădiri mici.
Dispozitivul, numit Capture Bag, funcționează exact ca o plasă de pescuit interplanetară. Odată ajuns lângă obiect, se umflă rapid, îl închide într-o structură flexibilă și îl stabilizează. Pentru un domeniu dominat de brațe robotice sofisticate și mecanisme complicate, ideea surprinde prin simplitate.
Joel Sercel, fondatorul TransAstra și fost profesor la Caltech, o spune direct:
„E mult mai ieftin și mult mai robust decât orice braț robotic. Dacă obiectul încape în sacoșă, îl putem captura.”
Cine susține proiectul și de ce atrage atenția industriei spațiale
TransAstra nu operează în izolare. Printre parteneri și finanțatori se numără:
- NASA, care cofinanțează dezvoltarea versiunii de 10 metri;
- US Space Force, interesată de soluții pentru gestionarea obiectelor orbitale periculoase;
- investitori privați care văd în mineritul spațial următoarea revoluție industrială.
Compania a atras deja aproximativ 27 de milioane de dolari, dintre care peste jumătate provin din granturi și contracte guvernamentale. Pe scurt, ideea are susținere instituțională serioasă — un semnal că nu e doar un experiment îndrăzneț, ci o piesă dintr-o strategie mai mare.
Cum funcționează Capture Bag și ce teste s-au desfășurat până acum
Sistemul vine în șase dimensiuni, de la micro-bag-uri cât un termos până la modele „super-jumbo” pentru asteroizi de 10.000 de tone.
Testele cheie includ:
- un experiment pe International Space Station, unde prototipul de ~1 metru a fost desfășurat în microgravitație și vid;
- simulări la sol cu materiale de tip kevlar și aluminiu;
- dezvoltarea unui prototip de 10 metri, finanțată parțial de NASA.
Sercel subliniază viteza neobișnuită cu care a avansat tehnologia:
„Am trecut de la schița de pe tablă la un dispozitiv testat în spațiu în șapte luni. În industria spațială, asta e aproape science-fiction.”
Ce urmează: testarea pe deșeuri spațiale, apoi un asteroid real
Înainte de a „vâna” un asteroid, Capture Bag va fi folosit pentru o problemă mai presantă: deșeurile spațiale. Sateliți morți, fragmente vechi, componente desprinse — toate pot avaria sateliți activi sau misiuni cu echipaj uman.
Versiunea de 10 metri ar putea fi lansată în următorul an pentru a izola obiecte aflate pe orbite riscante. Dacă totul merge bine, TransAstra își propune să captureze în 2028 un prim asteroid mic de aproximativ 100 de tone.
Însă nu toți experții cred că termenul este realist. Profesorul John Crassidis, specialist în orbital dynamics:
„E o tehnologie promițătoare. Dar cheia e identificarea suficientor asteroizi accesibili economic. 2028 e ambițios, sper să aibă dreptate.”
De ce e relevant: eficiență, siguranță și începutul unei economii spațiale
De ce să prinzi un asteroid dacă nu îl aduci pe Pământ? Sercel are răspunsul:
„Nu e rentabil să aduci materialele pe Pământ. E rentabil să le folosești în spațiu pentru a construi tot ce avem nevoie acolo.”
Aceasta este poate cea mai mare promisiune a mineritului spațial:
- combustibil produs în spațiu (din apa asteroizilor);
- materiale pentru construcția de sateliți;
- componente pentru viitoare stații orbitale, fără a mai depinde de lansări costisitoare.
Pe termen scurt, însă, succesul Capture Bag ar putea rezolva o problemă critică: curățarea orbitei. Fiecare fragment eliminat reduce riscul coliziunilor care pot declanșa efectul Kessler — un scenariu de domino în care orbita devine inutilizabilă.