- Documente interne SpaceX indică faptul că Starship HLS, landerul pentru Artemis III, ar putea fi pregătit abia în septembrie 2028
- NASA menține oficial ținta de mijlocul lui 2027, dar recunoaște că SpaceX este „în urmă” la testele esențiale
- Administratorul interimar al agenției, Sean Duffy, spune că ar putea redeschide competiția pentru lander, în contextul „curses spațiale cu China”
- Starship trebuie să bifeze încă un „munte” de milestone-uri: realimentare orbitală, zbor stabil în spațiu profund și o aselenizare de test fără echipaj
- O întârziere ar rearanja întregul calendar Artemis și ar pune presiune pe ambiția SUA de a reveni pe Lună înainte de 2030
Pentru NASA, anul 2027 urma să fie momentul simbolic în care America pune din nou cizme pe Lună, pentru prima dată de la Apollo 17. Dar SpaceX – compania care trebuie să furnizeze landerul lunar Starship HLS – are un mesaj mai puțin festiv: „cel mai devreme 2028”.
Informația vine din documente interne SpaceX citate de Politico și preluate de mai multe publicații. Pe scurt, compania lui Elon Musk ar avea nevoie de încă cel puțin un an și jumătate pentru a aduce landerul la nivelul cerut de NASA.
Iar dacă ați urmărit saga Starship în ultimii ani, deja știți: când vine vorba de acest vehicul uriaș, „rapid” și „predictibil” nu sunt chiar sinonime.
De ce întârzie Starship: testele grele sunt abia la început
La suprafață, Starship pare aproape gata: colosul din oțel inoxidabil a zburat, s-a rupt, a rezistat, a explodat și a revenit tot mai robust. Dar versiunea de lunar lander este o cu totul altă poveste.
Iată ce mai are SpaceX de demonstrat înainte de a pune astronauți la bord:
- zbor orbital complet și repetabil – încă nu „curge” de la sine;
- realimentare criogenică în orbită, între mai multe nave Starship (un experiment care nu s-a mai făcut niciodată în istoria spațiului);
- un zbor de test spre Lună, fără echipaj;
- o aselenizare neechipată, cu ridicare de pe suprafața lunară;
- validarea completă a sistemelor de susținere a vieții și a modulului de coborâre.
Oricât de spectaculos ar fi ritmul SpaceX, fiecare dintre aceste teste este un potențial „blocat la nivelul 3” dacă lucrurile nu merg perfect. Iar NASA nu poate, evident, trimite astronauți într-un lander incomplet.
NASA începe să se agite: „Îi iubim, dar sunt în urmă”
Sean Duffy, administratorul interimar al NASA, a spus-o direct într-un eveniment recent:
„Îmi place SpaceX, e o companie uimitoare. Problema e că sunt în urmă. Și suntem într-o cursă cu China.”
Declarația nu a fost întâmplătoare. Duffy a menționat chiar posibilitatea de a redeschide licitația pentru landerul Artemis III – o mișcare prin care NASA pune presiune pe SpaceX, dar și își deschide o portiță în cazul în care lucrurile se complică.
Printre potențialii concurenți? Blue Origin, care deja lucrează la propriul lander pentru Artemis V.
NASA nu a confirmat oficial o schimbare în calendar, dar în stilul inconfundabil al agenției, „nu comentăm speculații” este adesea doar preludiul unei actualizări de termen.
De ce un an întârziere înseamnă, de fapt, trei
Dacă Artemis III trece din 2027 în 2028, nu vorbim doar de o mică ajustare. Programul Artemis este construit ca un domino:
- Artemis II (zborul cu echipaj, fără aselenizare) este programat pentru 2026;
- Artemis III marchează aselenizarea efectivă;
- Artemis IV (stația lunară Gateway + o nouă aselenizare) vine la rând imediat după;
Dacă Artemis III se duce spre finalul lui 2028, Artemis IV riscă să urce spre 2029 sau chiar 2030.
Iar 2030 este anul în care China spune că va încerca și ea o aselenizare cu echipaj. Rivalitatea dintre cele două programe spațiale nu mai este un secret – fiecare lună contează.
Pentru SpaceX, miza este enormă
Contractul pentru landerul Artemis III este nu doar un trofeu, ci o bucată strategică din viziunea companiei: Starship nu este un simplu vehicul, ci platforma pe care se bazează ambițiile de:
- transport lunar regulat;
- construcția unei infrastructuri orbitale ieftine;
- și, în final, trimiterea oamenilor pe Marte.
Dacă SpaceX ratează calendarul Artemis III, nu înseamnă doar o întârziere – ci și riscul ca NASA să reechilibreze arhitectura Artemis în favoarea unor soluții mai „clasice”.
Și totuși, dacă proiectul reușește, Starship ar putea reduce costul accesului la lună de câteva ori și ar rescrie complet modul în care ne imaginăm explorarea spațială.
2027 – vis frumos; 2028 – posibil; după 2028 – deja periculos
Realist vorbind, documentele interne SpaceX nu fac decât să pună în cuvinte ceva ce comunitatea spațială suspecta deja: Artemis III nu va pleca în 2027.
2028 devine noul „optimist”, cu o mică stelă de subsol: doar dacă toate testele Starship merg exact ca la carte.
Și, ca să fim sinceri, în spațiu lucrurile merg „ca la carte” doar după ce cartea a fost rescrisă de câteva ori.