Corpul uman nu e adaptat microgravitației și radiației cosmice, iar efectele pot fi ireversibile
Luna, Marte și orbita joasă au fiecare riscuri majore și lipsă de resurse vitale
O’Neill Cylinders promit condiții „ca pe Pământ”, dar costul și timpul de construcție sunt astronomice
Agricultura, medicina și reproducerea în spațiu sunt departe de a fi rezolvate
Turismul spațial actual e o joacă scumpă, nu un pas real spre colonizare.

Miliardarii vorbesc despre orașe pe Marte, popstarurile plutesc pentru câteva minute în microgravitație, iar companii ca SpaceX și Blue Origin visează la colonii lunare și marțiene.

Dar realitatea? Cea mai mare piedică nu sunt motoarele, ci faptul că trupul nostru e făcut pentru Pământ. Microgravitația ne slăbește mușchii și oasele, ne umflă fața și subțiază picioarele (“puffy head, bird legs”), iar radiațiile cosmice cresc riscul de cancer, cataractă și probleme neurologice, efecte pe care atmosfera și câmpul magnetic al Pământului le țin la distanță aici, acasă.

Destinațiile posibile? Puține și… neprietenoase

Orbită joasă (LEO), la îndemână, dar plină de 9.000 de tone de gunoi spațial, un pericol constant pentru orice navă.
Luna, fără aer, fără protecție contra radiațiilor, și nopți de două săptămâni.
Marte, atmosferă subțire, praf toxic, furtuni și, evident, zero oxigen respirabil.

Astrofizicianul Mike Shara o spune direct: „Pe Pământ poți să respiri. În restul sistemului solar, dacă încerci, mori aproape instant.”

Recomandări

VIAȚĂ VEȘNICĂ ÎN CLOUD

YOUTUBE ELIMINĂ DEEPFAKE LA CERERE

ȘTIINȚA PRINDE ARIPI

Ideea lui Bezos-O’Neill, „Facem propria planetă”

Jeff Bezos și alții cred că nu merită să ne mutăm pe planete ostile. În schimb, propun construirea unor cilindri O’Neill uriași, care se rotesc pentru a crea gravitație artificială. Sună bine, dar ar fi cea mai complexă (și scumpă) construcție din istoria omenirii, probabil cu durată de execuție măsurată în secole.

Radiația cosmică. Grătar uman all-inclusive

Un astronaut pe ISS primește de 100 de ori mai multă radiație decât pe Pământ. O misiune dus-întors spre Marte (3,5 ani) echivalează cu aproximativ 16.500 radiografii pulmonare. Un singur solar flare în locul nepotrivit și momentul nepotrivit ar putea fi fatal în câteva ore.

Soluția? Locuințe subterane pe Lună sau Marte și nave cu forme dense, sferice, eventual cu pereți plini cu apă pentru ecranare.

Agricultura spațială. Fără „cartoful lui Matt Damon”

Solul marțian e plin de compuși toxici. Pentru a crește ceva comestibil, trebuie spălat cu apă prețioasă, ars la temperaturi mari sau „curățat” cu bacterii special concepute. Pe ISS, plantele cresc sub LED-uri, dar nu hrănesc un echipaj complet, majoritatea hranei vine tot de pe Pământ.

Medicina off-world, când „o zbura porcul” nu mai e doar expresie

În microgravitație, sângele plutește în bule, iar „gazele anestezice” se răspândesc în toată cabina. Semnalul spre Pământ poate dura 20 de minute de pe Marte, iar chirurgia în spațiu e testată în principal pe… porci, în zboruri parabolice.

Lecții de pe Pământ. Biosphere 2 și eșecul unei „planete” artificiale

În anii ’90, opt oameni au trăit doi ani într-o cupolă izolată în deșertul din Arizona. Aveau aer de rezervă, gravitație și Soare, și tot aproape au eșuat din cauza dezechilibrelor chimice și a conflictelor interne. Dacă e greu cu opt oameni pe Pământ, imaginați-vă mii pe Marte.

Reproducerea în spațiu. Un subiect tabu (și poate imposibil)

Nu există dovezi că cineva a făcut sex în spațiu, iar studiile pe rozătoare nu au produs sarcini reușite. Radiațiile ar putea afecta grav dezvoltarea fetală. „E la fel de etic ca a experimenta sarcini în Cernobîl, doar să vezi ce se întâmplă”, spune Zach Weinersmith.

Turismul spațial. Selfie-uri, nu civilizații

Katy Perry, William Shatner și alți milionari au plutit câteva minute în suborbital. Un turist, Nik Halik, a plătit 30 de milioane $ pentru un loc în programul spațial rus și încă visează să ajungă pe Lună sau Marte. Dar zborul de 10 minute nu te pregătește să clădești o a doua casă a omenirii.