• Zaharuri esențiale, inclusiv riboză, au fost detectate în probele aduse de misiunea NASA OSIRIS-REx de pe asteroidul Bennu, conform unui studiu din Nature Geoscience (2 decembrie 2025)
• Descoperirea completează lista ingredientelor prebiotice deja găsite în 2025: apă, compuși organici bogați în carbon și azot, aminoacizi, formaldehidă, fosfați și toate cele cinci baze nucleice ale ADN/ARN
• În eșantion au apărut riboză și alte zaharuri (xiloză, arabinoză, lyxoză, glucoză etc.), dar nu și deoxiriboză, ceea ce susține ipoteza „RNA world”
• Pentru prima dată, zaharurile sunt confirmate într-o probă extraterestră adusă steril pe Pământ, reducând la minim riscul de contaminare care planează asupra meteoriților
• Rezultatele întăresc scenariul că asteroizii au putut „livra” pe Pământ chimia de start a vieții și sugerează că astfel de ingrediente pot fi comune în Sistemul Solar

Dacă viața ar fi o rețetă, Bennu ar fi genul de cămară uitată în pod pe care o deschizi și descoperi că are tot ce-ți trebuie pentru prăjitura perfectă. Până ieri, cercetătorii găsiseră făina, ouăle și apa. Acum au dat și peste zahăr.

Ce s-a întâmplat?

Un studiu publicat pe 2 decembrie 2025 în Nature Geoscience anunță identificarea unor zaharuri „bio-esențiale” în probele asteroidului Bennu, aduse pe Pământ de NASA prin misiunea OSIRIS-REx. Ingredientul-vedetă este riboza – zahărul care formează coloana vertebrală a ARN, moleculele care pot stoca informație genetică și se pot copia.

Cine este implicat?

Echipa e condusă de Yoshihiro Furukawa (Universitatea Tohoku, Japonia), parte a rețelei internaționale de laboratoare care analizează cantități mici din cele 121 g de material colectat în 2020 de pe Bennu și livrat pe Pământ în 2023.

Bennu, o capsulă a timpului cu meniu complet pentru chimia vieții

Bennu e un asteroid primitiv, bogat în carbon, considerat o bucată aproape neschimbată din materialul de construcție al Sistemului Solar timpuriu. Analizele din ianuarie 2025 au arătat deja că în probă există:

• apă legată în minerale și săruri;
• compuși organici cu carbon și azot, inclusiv amoniac și formaldehidă;
• aminoacizi;
• fosfați solubili;
• toate cele cinci baze nucleice ale ADN/ARN (A, G, C, T/U).

Cu alte cuvinte, Bennu oferea deja literele alfabetului genetic și materia primă pentru proteine. Lipsise însă „scheletul dulce”: zahărul care leagă acele baze în structurile de tip scară ale acizilor nucleici.

Zahărul din ARN apare în probă; cel din ADN lipsește încă

Prin analiză GC-MS, cercetătorii au detectat riboză și alte zaharuri precum xiloză, arabinoză, lyxoză, glucoză și galactoză. În schimb, deoxiriboza – zahărul din ADN – nu a fost identificată.

Detaliul e important. Riboză + baze nucleice + fosfați = piesele din care poți construi ARN. Iar faptul că lipsește deoxiriboza se potrivește cu ipoteza „RNA world”: ideea că primele sisteme vii au fost bazate pe ARN, înainte ca ADN-ul să apară ca depozit genetic mai stabil.

Cum a fost găsită riboza și de ce proba OSIRIS-REx e specială

Eșantionul a fost mărunțit, extracția s-a făcut cu apă și acid diluat, apoi amestecul a fost „cernut” molecular cu cromatografie și spectrometrie de masă. Așa au apărut semnăturile zaharurilor.

De ce contează că e probă returnată, nu meteorit?

Zaharuri s-au mai raportat în meteorite, dar mereu rămâne un „dar”: poate au fost contaminate după ce au căzut pe Pământ. Bennu nu are această problemă. Materialul a fost colectat în spațiu, sigilat în capsulă, recuperat în condiții strict controlate și distribuit steril. Asta face zaharurile mult mai credibile ca fiind extraterestre „din naștere”.

În plus, prezența sărurilor și a formaldehidei sugerează că asteroidul-părinte al lui Bennu a avut cândva buzunare de apă sărată (brine) unde reacțiile chimice puteau „găti” molecule complexe, inclusiv zaharuri.

De la asteroizi la origini: ce se schimbă în teoriile despre viață

De ce este important?

1. Asteroizii ca „curieri” ai chimiei vieții. Dacă un asteroid primitiv conține apă + aminoacizi + baze nucleice + fosfați + riboză, atunci e plauzibil că loviturile de asteroizi din trecut au putut livra pe Terra nu viață gata făcută, ci kitul complet de pornire.
2. Ingrediente comune, nu rare. Bennu pare să provină dintr-o lume veche, sărată și umedă; dacă asemenea medii au existat des în sistemul solar timpuriu, atunci chimia prebiotică ar putea fi mai răspândită decât credeam.
3. Nu e dovadă de viață, dar e dovadă de posibilitate. Între un amestec de molecule și o celulă capabilă să se reproducă e un drum lung. Dar Bennu arată că drumul nu începe de la o planetă „sterilă”: materia primă a fost acolo, în spațiu, înainte să apară oceanele Pământului.

Pe scurt, Bennu nu ne spune încă „așa a început viața”, dar ne arată că Universul nu e zgârcit cu ingredientele. Și dacă rețeta a circulat deja prin Sistemul Solar, atunci întrebarea nu mai e doar „cum a apărut viața aici?”, ci și „unde altundeva a avut aceleași șanse?”.

Citește și

• Un adolescent belgian devine doctor în fizică cuantică la 15 ani. Laurent Simons, „micul Einstein”, vrea să prelungească viața umană
• Shoei a lansat prima cască moto cu realitate augmentată complet integrată
• Capsula de fuziune sub soare la cutie. SLAC ne arată dacă bobul de mazăre care aprinde stele rezistă la iad