- Cercetători de la Universitatea Stanford au creat o piele sintetică ce poate schimba independent culoarea și textura
- Studiul a fost publicat în revista Nature și comentat de Financial Times
- Materialul imită mecanismele biologice ale caracatițelor și sepiilor
- Tranziția între stări vizuale durează aproximativ 20 de secunde și este reversibilă
- Tehnologia ar putea fi folosită în roboți, display-uri adaptive, artă sau viitoare sisteme de camuflaj
Caracatițele sunt, probabil, cele mai impresionante „artiști vizuali” din natură. În câteva secunde, își pot schimba culoarea pielii, dar și textura, devenind aproape imposibil de distins de mediul înconjurător. Pentru cercetători, această abilitate a fost mult timp un ideal greu de copiat.
Pe 12 ianuarie 2026, o echipă de la Stanford University a anunțat un progres major: o piele sintetică care reușește, pentru prima dată, să controleze separat culoarea și structura suprafeței — exact principiul folosit de cefalopode. Rezultatele au fost publicate în Nature, una dintre cele mai prestigioase reviste științifice.
De ce era atât de greu de reprodus camuflajul natural
Până acum, cercetările în domeniu s-au lovit de o problemă tehnică serioasă. Materialele care își schimbă culoarea folosesc structuri microscopice pentru a reflecta lumina într-un anumit mod. Însă, atunci când forma suprafeței se modifică, aceste efecte optice sunt perturbate.
Cu alte cuvinte, inginerii puteau obține fie culoare variabilă, fie textură variabilă, dar rar ambele simultan. Natura, însă, rezolvă problema elegant: caracatițele folosesc structuri musculare pentru relief și celule pigmentare distincte pentru culoare.
Soluția Stanford: două straturi, două „superputeri”
Inspirată direct din biologie, echipa a creat un material format din două straturi polimerice independente, fiecare cu rol clar definit. Materialul-cheie este un polimer numit PEDOT:PSS, cunoscut pentru faptul că se dilată atunci când absoarbe lichide.
Prin litografie cu fascicul de electroni — o tehnică folosită de obicei în fabricarea microcipurilor — cercetătorii au programat cât de mult se umflă diferite zone ale materialului.
Rezultatul:
- un strat acoperit cu aur, care controlează textura (de la lucios la mat),
- un al doilea strat, plasat între două foi subțiri de aur, care creează o cavitate optică capabilă să genereze o paletă largă de culori.
Separarea funcțiilor a fost cheia succesului.
Patru stări vizuale, controlate în câteva secunde
Prin expunerea selectivă la apă sau alcool izopropilic, pielea artificială poate comuta între patru stări:
- culoare + textură,
- doar culoare,
- doar textură,
- nici culoare, nici textură.
Trecerea de la o stare la alta durează aproximativ 20 de secunde, iar procesul este complet reversibil. „Deschidem o cutie nouă de unelte în optică”, spune Mark Brongersma, unul dintre autorii principali ai studiului, citat de Nature.
Camuflaj, dar nu numai
Deși ideea de „invizibilitate” prinde rapid imaginația, cercetătorii spun că aplicațiile pot fi mult mai diverse:
- roboți care își pot schimba textura pentru a adera sau a aluneca pe suprafețe,
- display-uri adaptive pentru haine inteligente sau dispozitive purtabile,
- instalații artistice sau fațade care își schimbă aspectul,
- materiale optice complet noi pentru design și arhitectură.
Există însă și limitări. În forma actuală, controlul se face prin aplicarea de lichide, ceea ce face tehnologia greu de folosit în produse comerciale.
Următorul nivel: control digital și inteligență artificială
Cercetătorii recunosc problema și spun că următoarea etapă va elimina complet controlul chimic. Planul este integrarea unor sisteme digitale, combinate cu computer vision și inteligență artificială.
Scenariul dorit: o piele care „vede” mediul din jur și își ajustează automat culoarea și textura, în timp real, fără intervenție umană. „Ne gândim la un sistem bazat pe rețele neuronale care să compare pielea cu fundalul și să se adapteze instantaneu”, a explicat Siddharth Doshi, autorul principal al studiului.
De ce contează acest pas
Drumul de la laborator la produs comercial este încă lung. Dar această cercetare rezolvă una dintre cele mai dificile provocări din domeniul materialelor adaptive și arată că tehnologia de camuflaj inspirată din science-fiction începe să aibă baze reale.
Nu vorbim încă despre pelerine invizibile, dar despre materiale care își schimbă aspectul la comandă — da.