- După distrugerea barajului Kakhovka în 2023, o pădure spontană a colonizat rapid fundul lacului secat
- Sub vegetație se ascund sedimente cu peste 80.000 de tone de metale grele și pesticide interzise
- Risc crescut ca toxinele să se infiltreze în lanțul trofic, afectând apa, solul și sănătatea publică
- Cercetătorii avertizează că zona este o „bombă ecologică latentă” ce poate exploda în timp
- Soluțiile propuse includ bariere de protecție, reconstrucție parțială și monitorizare pe termen lung
După distrugerea barajului Kakhovka în iunie 2023, în sudul Ucrainei, lacul artificial a secat complet. Ceea ce părea un dezastru ecologic s-a transformat rapid într-o scenă surprinzătoare: o pădure spontană a început să crească pe fundul lacului. În doar câteva luni, vegetația a acoperit aproape 18% din zonă, cu salcii, plopi și pajiști sălbatice apărând în mod natural.
Advertisment
Această regenerare rapidă a fost salutată ca un simbol al rezilienței naturale, dar specialiștii atrag atenția că sub această renaștere se ascund pericole mari.
Sub frunzișul verde: toxine periculoase
Studiile realizate de echipe internaționale au arătat că sedimentele rămase conțin până la 90.000 de tone de metale grele, pesticide interzise și alți poluanți. Aceste substanțe, adunate în decenii de activitate agricolă și industrială, pot fi ușor mobilizate de ploi, inundații sau lucrări agricole, contaminând solul, apele subterane și lanțul alimentar.

Doar o mică parte dintre acești poluanți a fost dispersată imediat după golirea lacului – restul rămân acolo, activi și periculoși.
Cercetătorii avertizează: nu e o poveste cu final fericit
„E o bombă toxică ascunsă sub vegetație”, spune Oleksandra Shumilova, cercetătoare la Institutul Leibniz. Studiul publicat în Science avertizează că impactul pe termen lung al acestor substanțe poate afecta atât sănătatea publică, cât și ecosistemele regionale, inclusiv Marea Neagră.
ONG-uri și autorități locale din zone precum Kherson și Zaporizhzhia cer soluții urgente: de la izolarea zonelor contaminate, la un sistem de monitorizare a solului și apei.
Între regenerare și contaminare
Deși specialiștii estimează că până la 80% din funcțiile ecologice pierdute ar putea fi recuperate în cinci ani, riscurile nu dispar. Plantele absorb toxinele, iar animalele le redistribuie în lanțul trofic. Practic, natura „lucrează” cu un sol otrăvit, iar aparențele pot fi înșelătoare.
Viitorul: zonă naturală sau risc permanent?
Se discută despre reconstruirea barajului sau despre conservarea noii păduri. Alte propuneri includ construirea unui dig care să izoleze cele mai periculoase sedimente. Dar fără intervenții, această zonă poate deveni o Cernobîl ecologică lentă, invizibilă, dar devastatoare.
Citește și
- Creierul tău a îmbătrânit mai rapid în pandemie, chiar dacă nu ai fost infectat
- 158 de ani și 700 de locuri de muncă șterșe de o parolă. Atacul ransomware care a închis compania
- ChatGPT știe ce experiențe te fac fericit. În top, A.I.-ul zice să te îndrăgostești cu totul și să devii părinte
Partenerii noștri