- Studiul a fost realizat de Universitatea din Campinas (Brazilia) și publicat în Osteoporosis International
- Cercetătorii au analizat peste 60 de studii despre efectele microplasticelor asupra țesutului osos
- Microplasticele pot stimula celulele care degradează osul și pot împiedica regenerarea
- La animale, expunerea cronică a dus la pierdere de densitate osoasă și oprirea creșterii
- Urmează experimente pentru a testa rezistența oaselor expuse la microplastice
Dacă credeai că problema microplasticelor se oprește la oceane și fructe de mare, pregătește-te pentru o veste mai… dureroasă.
Un nou studiu publicat în revista Osteoporosis International sugerează că aceste particule minuscule au ajuns până în măduva noastră osoasă, unde ar putea slăbi scheletul și împiedica regenerarea oaselor.
Cercetarea, condusă de Rodrigo Bueno de Oliveira, de la Universitatea de Stat din Campinas (Brazilia), oferă primele dovezi clare că microplasticele pot afecta sănătatea osoasă și ar putea fi un factor ascuns al osteoporozei.
„Impactul microplasticelor asupra oaselor nu este neglijabil”, avertizează Oliveira.
Cum pot fragmentele de plastic să „mănânce” osul din interior
Echipa lui Oliveira a analizat peste 60 de studii efectuate pe celule umane și animale. Concluzia e una îngrijorătoare: microplasticele par să stimuleze celulele care degradează osul (osteoclastele), în timp ce le sabotează pe cele care îl reconstruiesc (osteoblastele).
Rezultatul este un dezechilibru periculos — oasele pierd din densitate mai repede decât pot fi refăcute, ceea ce, în timp, le face fragile și vulnerabile la fracturi.
„Am observat că microplasticele accelerează îmbătrânirea celulară și inflamația, iar acest efect lovește direct în țesutul osos”, explică Oliveira.
Pe scurt, particulele de plastic nu doar se acumulează în corp, ci intervin în procesul prin care oasele se regenerează.
Efectele au fost testate mai întâi pe animale
În experimentele pe rozătoare, expunerea continuă la microplastice a dus la pierdere de masă osoasă, deformări scheletice și, în unele cazuri, oprirea completă a creșterii.
Practic, oasele nu mai reușeau să se refacă după degradare.
Și asta nu e tot. Cercetătorii au observat și alte efecte asociate, precum scăderea numărului de celule albe din sânge (care protejează imunitatea) și perturbarea microbiomului intestinal — ambele procese esențiale pentru sănătatea generală a organismului.
Deși aceste efecte nu au fost confirmate încă la oameni, cercetătorii avertizează că microplasticele au fost deja detectate în măduva osoasă umană.
Pe termen lung, expunerea constantă la ele ar putea contribui la creșterea numărului de cazuri de osteoporoză și fracturi spontane.
Un nou suspect în epidemia globală de osteoporoză
Osteoporoza afectează deja una din trei femei și unul din cinci bărbați de peste 50 de ani, potrivit International Osteoporosis Foundation.
Incidența globală este estimată să crească cu 32% până în 2050.
Până acum, cauzele principale păreau clare: îmbătrânirea populației, alimentația dezechilibrată și lipsa de mișcare.
Dar noul studiu sugerează că microplasticele ar putea fi un factor de mediu ascuns care agravează problema, afectând structura osoasă chiar la nivel celular.
„Vrem să demonstrăm că aceste particule ar putea fi un factor controlabil în creșterea numărului de fracturi”, spune Oliveira.
Dacă ipoteza se confirmă, reducerea poluării cu plastic ar putea deveni nu doar o măsură ecologică, ci și una de sănătate publică.
Ce urmează: teste de rezistență pe femuri
Echipa de la Campinas pregătește acum un pas mai concret: testarea rezistenței mecanice a oaselor expuse la microplastice.
Vor analiza femurii rozătoarelor pentru a vedea dacă aceste particule nu doar modifică structura microscopică a osului, ci și îl fac efectiv mai slab și mai ușor de rupt.
În paralel, cercetătorii propun crearea unui registru medical al expunerii la microplastice — o bază de date care să ajute la corelarea poluării plastice cu bolile osoase, metabolice și inflamatorii.