- Găurile negre „cântă” note joase, galaxiile au frecvențe proprii.
- Unele regiuni din univers conțin gaz suficient de dens pentru ca vibrațiile să existe.
- Astronomii au detectat aceste vibrații și le-au transformat în unde sonore pe care le poți aculta.
Ce sunet are o galaxie? Dar o gaură neagră? Spațiul pare tăcut, dar este plin de vibrații invizibile. Cercetătorii de la NASA le-au convertit în sunete audibile pentru urechea umană.
Advertisment
Chiar dacă spațiul e vid, se pot auzi „sunete”?
Nu în mod clasic. Sunetul are nevoie de aer sau gaz pentru a se propaga, iar spațiul este vid. Totuși, unele regiuni din univers, cum ar fi roiurile de galaxii sau zonele din jurul găurilor negre, conțin gaz suficient de dens pentru ca vibrațiile să existe. Astronomii au detectat aceste vibrații și le-au transformat în unde sonore audibile, folosind tehnici numite „sonificare de date”. Așa au descoperit, de exemplu, că gaura neagră din centrul roiului Perseus „emite” o notă continuă, 57 de octave sub do-ul central.
Ce fel de sunete s-au obținut din univers?
NASA și alte echipe de cercetare au transformat imagini și date din telescoape în sunete. De exemplu, când o rază X sau o lumină infraroșie traversează o galaxie, aceste informații sunt convertite în tonuri muzicale. Rezultatul? Un fel de orchestră cosmică: galaxiile produc sunete lente și atmosferice, pulsarii „bat” ritmic, iar găurile negre vibrează cu note joase și intense. Totul pare desprins dintr-o coloană sonoră SF, dar e cât se poate de real.
Ce scop are această „muzică a cosmosului”?
Sonificarea ajută cercetătorii să „vadă” date într-un mod diferit. Acolo unde graficele nu spun totul, urechea umană poate detecta modele, ritmuri sau anomalii. În plus, această metodă este utilă și pentru persoanele nevăzătoare, oferindu-le o altă formă de acces la datele științifice. E o combinație între știință, artă și educație, care aduce universul mai aproape de noi. Iar concluzia e simplă: dacă spațiul ar avea o voce, ar fi una infinit de misterioasă.
Partenerii noștri