- Studiul arată că omul poate menține stabil aproximativ 150 de prieteni apropiați.
- Creierul uman a evoluat pentru a susține relații sociale complexe și extinse.
- Neocortexul ocupă trei sferturi din creier și controlează memoria, limbajul și empatia.
- Cercul social uman este ierarhic, pornind de la cinci persoane foarte apropiate.
- Cercul extins include până la 150 de persoane cu care există relații reciproce.
De-a lungul evoluției, creierul uman s-a mărit nu doar pentru a rezolva probleme de supraviețuire, ci pentru a menține relații sociale complexe, conform WSJ.
Potrivit teoriei psihologului britanic Robin Dunbar, capacitatea creierului nostru de a gestiona conexiuni stabile este limitată de arhitectura neocortexului – regiunea responsabilă pentru gândirea abstractă, memoria, limbajul și empatia.
Cum a ajuns la „numărul lui Dunbar”
Robin Dunbar a comparat dimensiunea neocortexului uman cu cea a altor primate, cum ar fi maimuțe, cimpanzei și lemuri, pentru a înțelege cum se formează rețelele sociale. El a descoperit o corelație directă: cu cât neocortexul este mai mare, cu atât grupul social stabil este mai extins.
Cimpanzeii, de exemplu, trăiesc în grupuri de aproximativ 50 de indivizi. Prin extrapolare, Dunbar a calculat că oamenii pot menține în mod eficient aproximativ 150 de relații stabile.
Această limită, cunoscută astăzi sub numele de „Numărul lui Dunbar”, pare să fi rămas constantă de mii de ani. Dovezile istorice confirmă teoria: rețelele de vânători-culegători, satele din Epoca Bronzului, comunitățile anglo-saxone, coloniile mormone și chiar parcurile moderne de rulote din Germania au avut, în medie, aproximativ 150 de membri.
Structura ierarhică a relațiilor
Psihologul britanic Robin Dunbar susține că oamenii pot menține relații stabile cu aproximativ 150 de persoane. Aceasta ar fi limita naturală impusă de capacitatea creierului uman.
Rețeaua socială a organizat-o în cercuri concentrice:
- 5 persoane – familia și prietenii foarte apropiați;
- 15 persoane – cercul de prieteni intimi, care primește cea mai mare parte a atenției;
- 50 de persoane – grupul de cunoștințe apropiate;
- 150 de persoane – rețeaua totală de relații autentice.
Dincolo de acest prag, legăturile devin superficiale. Fiecare om are în jur de 350 de cunoștințe și poate recunoaște până la 1.000 de fețe.
„Dacă ne uităm la frecvența postărilor pe rețelele sociale, frecvența apelurilor telefonice, frecvența contactelor față în față, frecvența mesajelor text, observăm aceleași straturi”, a spus Dunbar.
Ceea ce au făcut platformele de socializare, a spus el, este să mențină oamenii într-un strat de relații pentru mai mult timp, într-un mod care nu era posibil înainte de apariția mediilor digitale. Dar, a adăugat el, există o puternică senzație că oamenii, dacă au de ales, preferă contactul față în față.
„Este dificil să obții sprijin emoțional de la cineva pe care nu-l poți îmbrățișa fizic”, a spus Dunbar. „Pur și simplu nu este la fel”