• Startupul indian Dognosis combină câini antrenați, probe de aer expirat și inteligență artificială pentru a identifica persoane care ar putea avea cancer
• Un studiu de fază II publicat în Journal of Clinical Oncology a raportat 90,8% sensibilitate și 91,3% specificitate
• Sistemul nu pune diagnosticul: este gândit ca prescreening oncologic, după care un rezultat suspect trebuie verificat prin metode medicale convenționale
• Compania a început în aprilie 2026 un studiu mai mare, în zece spitale din India, și vrea să recruteze aproximativ 10.000 de persoane
• Miza este uriașă într-o țară cu aproximativ 1,56 milioane de cazuri noi de cancer în 2024, dar cu rate foarte mici de participare la screening

Într-o fermă de aproximativ două acri de lângă Bengaluru, Billy, Jessie, Banu și Whiskey au o meserie neobișnuită. Nu caută droguri, explozibili sau persoane dispărute. Caută cancer.

Sunt beagle, labradori și câini ciobănești antrenați de startupul indian Dognosis să recunoască, prin miros, modificări asociate cancerului în aerul expirat de oameni. Potrivit unei relatări Bloomberg publicate de Business Standard, compania încearcă acum să transforme această abilitate biologică într-un sistem de depistare precoce a cancerului care să poată fi folosit la scară mare.

Pentru pacient, procesul arată surprinzător de banal. Persoana respiră într-o mască de bumbac, iar proba ajunge ulterior la laborator. În studiul publicat de companie, participanții au purtat masca timp de aproximativ zece minute. Proba este apoi prezentată câinilor, fiecare fiind evaluată independent de cel puțin trei animale. Dognosis descrie aici protocolul studiului de fază II.

Ideea poate suna ca o poveste simpatică de laborator, dar pornește de la o problemă medicală serioasă. Tumorile modifică metabolismul organismului, iar aceste schimbări pot influența compușii organici volatili eliminați prin respirație. Nasul unui câine poate distinge diferențe chimice extrem de fine, iar cercetătorii încearcă de ani buni să transforme această capacitate într-un instrument medical reproductibil.

Dognosis adaugă încă un ingredient: AI în medicină. Iar aici povestea devine mai interesantă decât simplul „câine care miroase cancerul”.

Cum lucrează câinii cu AI-ul: adulmecă proba, iar algoritmul caută un tipar

Câinele nu apasă un buton pe care scrie „cancer”. Reacția lui trebuie interpretată.

Dognosis folosește modele statistice și dezvoltă sisteme de inteligență artificială care urmăresc comportamentul animalului: cât timp adulmecă o probă, dacă revine la ea, cum se mișcă, cum respiră și, în versiunile experimentale ale platformei, inclusiv semnale legate de activitatea cerebrală.

Într-o demonstrație relatată de Bloomberg, Whiskey, un beagle de doi ani, a trecut rapid peste primele cinci probe. La a șasea s-a oprit, a adulmecat, s-a îndepărtat și apoi s-a întors pentru câteva secunde. Sistemul a marcat proba drept pozitivă. Câinii lucrează doar aproximativ 30-60 de minute pe zi pe platformă, iar exercițiul este construit ca un joc recompensat cu gustări.

În studiul clinic publicat, partea centrală nu a fost însă un algoritm care „citește creierul câinelui”, ci un model de fuziune bayesiană. Pe scurt, sistemul combină verdictul mai multor câini și ține cont de performanțele lor anterioare pentru a obține un rezultat final mai stabil.

Este o diferență importantă. Cea mai spectaculoasă parte a poveștii — senzori, camere, activitate cerebrală și AI care interpretează fiecare mișcare a animalului — este încă în dezvoltare. Datele clinice publicate susțin în primul rând combinația dintre olfacția câinilor și modelarea statistică.

Direcția face parte dintr-un trend mult mai larg: companiile încearcă să lege inteligența artificială de senzori și de lumea fizică, nu doar de texte și imagini. Aleph Tech a analizat recent aceeași tendință în cazul intrării Midjourney în tehnologia medicală, unde promisiunea unui scanner corporal rapid se lovește de aceeași întrebare fundamentală: poate tehnologia să producă rezultate corecte, repetabile și utile clinic?

Și România are startupuri care încearcă să ducă AI-ul în oncologie. ZF a scris, de exemplu, despre Synaptiq, companie care dezvoltă software bazat pe inteligență artificială pentru radioterapie și identificarea tumorilor și organelor aflate la risc. Tehnologiile sunt foarte diferite, dar problema este aceeași: în sănătate, un algoritm interesant trebuie să devină un sistem suficient de riguros pentru lumea clinică.

Ce spun datele: peste 90% sensibilitate, dar faza decisivă abia începe

Aici povestea câinilor simpatici trebuie lăsată puțin deoparte și trebuie privite cifrele.

Un studiu de fază II publicat în Journal of Clinical Oncology și indexat în PubMed a inclus 3.275 de participanți recrutați din șase spitale din Karnataka. Dintre aceștia, 1.773 au fost utilizați în etapa de antrenare, iar 1.502 în cohorta finală de testare. Aceasta din urmă a inclus 283 de persoane cu cancer confirmat prin biopsie și 1.219 de persoane fără cancer.

Rezultatele au fost promițătoare: 90,8% sensibilitate și 91,3% specificitate, cu o sensibilitate de 90,6% pentru cancerele aflate în stadiile I și II.

Sensibilitatea spune câte dintre persoanele care chiar au cancer sunt găsite de test. Specificitatea arată câte dintre persoanele fără cancer sunt clasificate corect.

Cu alte cuvinte, sistemul pare bun atât la găsirea cazurilor, cât și la evitarea alarmelor false. Dar „peste 90%” nu trebuie citit ca „testul este gata”.

Studiul a fost unul de tip caz-control: cercetătorii știau că lucrează cu un lot care conține un număr important de bolnavi deja diagnosticați. Screeningul real este mai dificil. În populația generală există foarte mulți oameni fără cancer pentru fiecare persoană cu o tumoare nedescoperită, iar chiar și un procent aparent mic de rezultate fals pozitive poate trimite un număr mare de oameni sănătoși către investigații suplimentare.

Autorii înșiși formulează concluzia prudent: datele susțin validitatea analitică a metodei, dar următorul pas este evaluarea prospectivă în populații reale de screening.

Exact asta încearcă acum Dognosis. Compania a început în aprilie 2026 un studiu de fază III în zece spitale din India, cu obiectivul de a recruta circa 10.000 de participanți în 12 luni. Sunt vizate persoane fără simptome, dar cu risc mai mare de cancer, precum și supraviețuitori monitorizați pentru o eventuală recidivă. Cei identificați ca suspecți vor continua cu metode medicale convenționale, inclusiv imagistică și biopsie.

Acesta va fi testul cu adevărat greu: nu dacă un câine poate recunoaște cancerul într-un experiment bine controlat, ci dacă întregul sistem funcționează atunci când intră în contact cu dezordinea lumii reale.

De ce India este terenul ideal: multe cazuri de cancer, foarte puțin screening

Dognosis nu încearcă să rezolve o problemă marginală.

Datele pentru 2024 ale Global Cancer Observatory, platforma Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului, indică aproximativ 1.562.581 de cazuri noi de cancer în India și 901.828 de decese. Cancerul de sân este cel mai frecvent la nivelul întregii populații, urmat de cancerele buzei și cavității orale și de cancerul pulmonar.

Problema este amplificată de screeningul redus.

Potrivit National Family Health Survey 2019-2021, doar 1,9% dintre femeile cu vârste între 30 și 49 de ani declaraseră că făcuseră vreodată un test de screening pentru cancer cervical. Pentru cancerul de sân procentul era de 0,9%, același nivel fiind raportat pentru examinarea cancerului oral în rândul femeilor. La bărbați, 1,2% raportaseră un screening oral.

În acest context, o mască purtată zece minute este mult mai ușor de trimis în sate sau comunități îndepărtate decât un aparat de imagistică.

Acesta este pariul comercial al Dognosis. Startupul a atras 1,5 milioane de dolari într-o rundă pre-seed în 2024 și ulterior o altă finanțare, a cărei valoare nu a fost făcută publică. Printre investitori se află Accel India și Caffeinated Capital.

Compania spune că vrea să lanseze în 2027, inițial în Bengaluru, un test de prescreening multicancer la domiciliu, cu un preț de ordinul câtorva mii de rupii. Mai târziu, ținta este de până la un milion de teste pe an, procesate cu o echipă de aproximativ 30 de câini și cu rezultate livrate într-o săptămână. O facilitate în Statele Unite este luată în calcul pentru sfârșitul lui 2027 sau începutul lui 2028.

Sunt însă obiective ale companiei, nu capacități demonstrate astăzi.

Unde se termină promisiunea: prescreeningul nu înseamnă diagnostic medical

Cea mai importantă propoziție din întreaga poveste este și cea mai puțin spectaculoasă: un rezultat pozitiv nu înseamnă că persoana are cancer.

Dognosis își prezintă tehnologia drept instrument de prescreening, destinat să identifice persoanele care ar trebui investigate mai atent. Confirmarea ar urma să vină prin consultații, imagistică, analize, endoscopie sau biopsie, în funcție de situație.

Akash Kulgod spune că această încadrare ar permite companiei să funcționeze în India fără aprobarea necesară unui dispozitiv diagnostic. Afirmația merită însă tratată cu prudență. Regulile indiene pentru dispozitive medicale definesc și dispozitivele active utilizate pentru furnizarea de informații destinate detectării sau diagnosticării unei boli, iar clasificarea concretă depinde de utilizarea declarată a produsului. Din informațiile publice disponibile nu rezultă o decizie a autorității indiene CDSCO care să confirme explicit statutul Dognosis.

Dognosis are însă o idee tehnologică mai amplă. Câinii ar putea fi doar prima generație a sistemului. Compania încearcă să înțeleagă exact ce detectează nasul lor și să transfere această capacitate către senzori artificiali — practic, un nas electronic capabil să identifice aceeași semnătură chimică fără animal.

Dacă va reuși, ironia proiectului va fi completă: Dognosis antrenează astăzi câini pentru ca, într-o zi, să nu mai aibă nevoie de ei.

Până atunci, Billy, Jessie, Banu și Whiskey rămân partea vie a unui experiment serios. Nasul lor pare capabil să găsească un semnal pe care medicina încearcă de mult să-l transforme într-un test simplu. Inteligența artificială încearcă să facă acel semnal măsurabil și repetabil.

Faza II arată că ideea merită urmărită. Faza III trebuie să arate dacă merită folosită.

Citește și

• Mai bine Cabala Inteligenților decât Conjurația Stupizilor
• Mark Zuckerberg dezvăluie că modelul A.I. al Meta a spart un sistem în teste de securitate
• Actuala generație de A.I este doar o etapă de tranziție. Sam Altman: Agenții A.I vor înțelege singuri obiectivele utilizatorilor și vor executa sarcini complexe