- CBP propune ca vizitatorii din Visa Waiver Program să declare identificatori/conturi de social media din ultimii 5 ani în aplicația ESTA
- Propunerea adaugă și alte date: email-uri folosite în ultimii 10 ani, numere de telefon (5 ani) și detalii despre membri ai familiei
- Există o perioadă de consultare publică de 60 de zile, înainte ca măsura să devină (sau nu) regulă finală
- Industria turismului și organizații civice avertizează asupra efectului de „autocenzură” și asupra unui posibil recul pentru turism (inclusiv în perspectiva CM 2026)
- Contextul: din 2019, solicitările de viză (nu intrarea pe VWP) includ deja declararea conturilor social media; acum pragul s-ar muta și pentru călătoriile fără viză
Propunerea vine de la U.S. Customs and Border Protection (CBP) și ar modifica aplicația ESTA (Electronic System for Travel Authorization) — filtrul obligatoriu pentru turiști și călătorii de business care intră în SUA fără viză, prin Visa Waiver Program. Ideea centrală: social media devine „element obligatoriu” în aplicație, pe o fereastră de cinci ani.
Dacă până acum ESTA era, pentru mulți, un pas birocratic relativ simplu („completezi, plătești, primești aprobarea”), noua versiune ar arăta mai degrabă ca o „hartă” a identității digitale:
- conturi/identificatori de social media din ultimii 5 ani;
- adrese de email folosite în ultimii 10 ani;
- numere de telefon folosite în ultimii 5 ani;
- informații despre membri ai familiei (date personale și de contact).
E important de nuanțat: discuția nu e doar despre „ce ai postat”, ci despre identificatori (handles/usernames) și, în general, o extindere a setului de date colectate pentru verificare.
Cine ar fi afectat: 42 de țări și milioane de călători annual
Potrivit relatărilor despre propunere, măsura ar viza călătorii din 42 de țări participante la Visa Waiver Program — adică state ale căror cetățeni pot intra în SUA fără viză (cu ESTA), pentru șederi scurte. În listă intră aliați apropiați ai SUA, inclusiv țări europene, Marea Britanie, Australia, Japonia și Coreea de Sud.
De ce contează? Pentru că vorbim despre un coridor de călătorie folosit intens pentru turism și afaceri. Când „poarta” se îngustează, efectul nu e doar administrativ — se vede în decizii reale: „mai merg sau nu?”, „mai trimit echipa la conferință?”, „mai planific city break-ul în New York?”. Tocmai de aceea, U.S. Travel Association avertizează că cerințele suplimentare pot descuraja vizitatorii și pot lovi în turism, cu atât mai mult în perspectiva evenimentelor globale precum Cupa Mondială 2026 (organizată și de SUA).
De ce acum: securitate, „vetting” și un precedent din 2019
Argumentul administrației este, pe scurt, securitate națională și „verificări mai puternice” („vetting”) înainte de intrarea în țară.
Dar propunerea nu apare în vid. Există un precedent-cheie: din 2019, Departamentul de Stat a introdus colectarea identificatorilor de social media pentru multe categorii de vize (imigranți și neimigranți). Brennan Center notează că această schimbare a afectat, la scară anuală, un volum foarte mare de solicitanți (ordinul zecilor de milioane) și face parte dintr-o extindere treptată a monitorizării social media în procesele de imigrație și vetting.
Departamentul de Stat a publicat atunci și documente explicative despre colectarea acestor date în formularele DS-160/DS-260 (pentru vize), ceea ce arată că infrastructura birocratică și logica administrativă există deja — miza, acum, este extinderea către călătorii fără viză, prin ESTA.
Pe scurt: dacă 2019 a fost momentul în care social media a devenit „câmp de formular” pentru vize, 2025 ar putea fi momentul în care devine „câmp de formular” și pentru turismul fără viză.
Critici și controverse: confidențialitate, autocenzură și costuri pentru turism
Aici apare partea care transformă o schimbare tehnică într-o dezbatere politică și civică: confidențialitatea și libertatea de exprimare. Criticii spun că o astfel de cerință poate induce un efect de „chilling”: oamenii își temperează opiniile sau își „curăță” profilurile de teama interpretărilor — nu doar din frică de a fi respinși, ci și din senzația că viața lor digitală intră într-un filtru opac.
The Guardian citează reacții ale unor organizații pentru drepturi și libertăți civile care descriu măsura ca o formă de presiune asupra discursului legal și ca un pas către supraveghere extinsă.
Dinspre mediul economic, Reuters notează îngrijorarea industriei turismului: orice fricțiune suplimentară în proces (mai mult timp, mai multă complexitate, mai multe date sensibile) poate reduce apetitul de a călători, mai ales când alternativele există (alte destinații cu intrare mai simplă).
Și mai există o nuanță care, în practică, contează enorm: social media nu e un CV. E un amestec de glume, reacții la știri, fotografii dintr-un bar și discuții politice de la nervi. A încerca să extragi „risc” din acest amestec e o operațiune predispusă la interpretări greșite — exact tipul de risc care poate genera cazuri controversate, erori și acuzații de arbitrar.
În același timp, susținătorii măsurii ar argumenta că frontiera modernă nu mai e doar o barieră fizică, ci și una informațională: dacă cineva reprezintă un risc, urmele digitale pot oferi indicii. Reuters consemnează poziționarea administrației în această cheie de securitate.
Ce urmează: consultare publică și (posibil) o nouă normalitate a călătoriei
Propunerea este în etapa de consultare publică de 60 de zile — adică nu e încă o regulă finală, iar textul poate suferi modificări înainte de adoptare.
Practic, următoarele luni vor clarifica trei lucruri care îi interesează direct pe călători și pe companii:
- ce anume trebuie declarat (identificatori, linkuri, platforme, conturi șterse?);
- cum vor fi folosite datele (automatizat, manual, cu ce criterii);
- ce consecințe apar la omisiuni sau erori (întârziere, refuz, interdicții).
Dacă măsura trece, pentru publicul larg schimbarea va fi resimțită ca o realitate simplă, dar cu implicații mari: la intrarea în SUA fără viză, nu mai „completezi doar o autorizație”, ci construiești un mic profil digital pentru stat — un pas în plus în direcția în care călătoria internațională devine tot mai mult despre date, nu doar despre pașaport.
În mod inevitabil, discuția va continua între două idei greu de reconciliat: statul care vrea să reducă riscurile înainte să apară și cetățeanul care vrea să nu transforme fiecare concediu într-un control de identitate online.