- Meta este acuzată că a piratat peste 2.396 de filme pentru adulți pentru antrenarea modelelor AI video
- Reclamanții cer 359 de milioane de dolari și susțin că filmele au fost descărcate prin BitTorrent
- Meta neagă și spune că descărcările sunt prea puține pentru a fi relevante — „doar consum personal”
- Un episod bizar implică tatăl unui contractor Meta, acuzat că a descărcat aproape 100 de filme
- Cazul ar putea deveni un precedent legal pentru modul în care companiile AI pot (sau nu) folosi materiale protejate
Meta, compania care vrea să redefinească lumea digitală prin metavers și modele AI, a ajuns într-o situație mai… pământeană. Două studiouri de filme pentru adulți o acuză că ar fi descărcat ilegal peste 2.300 de filme porno pentru a-și antrena sistemele de inteligență artificială.
Compania lui Mark Zuckerberg neagă acuzațiile și spune că descărcările nu au fost parte dintr-un proiect AI — ci doar „uz personal”. Cu alte cuvinte, dacă există un hard disk plin cu filme pentru adulți în birourile Meta, el ar fi acolo din motive strict umane.
Cine a dat în judecată Meta și de ce
Plângerea a fost depusă în iulie 2025 la o instanță federală din California de către Strike 3 Holdings și Counterlife Media, producători notorii de conținut erotic. Ei susțin că Meta a „piratat și distribuit” filmele lor prin BitTorrent, pentru a le folosi în antrenarea sistemelor sale de AI video, inclusiv un presupus proiect intern numit Movie Gen.
În total, reclamanții cer 359 de milioane de dolari despăgubiri și spun că Meta ar fi folosit conținutul pentru a crea o versiune „adultă” a generatorului său video.
Strike 3, cunoscut pentru procesele sale agresive împotriva celor care descarcă filmele sale, a depus chiar o listă cu 47 de adrese IP care ar fi legate de Meta.
Meta: „Doar 22 de descărcări pe an — clar un hobby, nu un proiect AI”
Meta a reacționat prompt și cu o doză de sarcasm juridic. Într-un document oficial depus pe 27 octombrie 2025, compania spune că acuzațiile sunt „bazate pe presupuneri și speculații” și că descărcările sunt prea puține pentru a fi relevante.
„Cele aproximativ 22 de descărcări pe an, răspândite pe mai multe adrese IP Meta, indică clar consum personal, nu o strategie de colectare de date pentru AI”, afirmă reprezentanții companiei.
Meta insistă că nu a antrenat niciun model AI pe conținut pornografic și că termenii de utilizare ai platformei interzic în mod expres generarea de materiale explicite.
Un purtător de cuvânt a declarat pentru Gizmodo:
„Aceste afirmații sunt complet false. Nu vrem acest tip de conținut și luăm măsuri deliberate pentru a evita să antrenăm modelele noastre pe astfel de materiale.”
Cu alte cuvinte, dacă s-a descărcat ceva, nu a fost pentru algoritm — ci, eventual, pentru cineva care și-a uitat VPN-ul pornit.
Povestea se complică: un tată, un contractor și 97 de descărcări
Cazul are și o notă tragicomică. Reclamanții spun că au găsit 97 de descărcări suspecte provenind de la adresa IP a tatălui unui contractor Meta.
Compania a replicat sec în moțiunea sa:
„Acestea sunt clar indicii de consum privat, nu de activitate corporativă.”
Astfel, în timp ce instanța analizează acuzațiile, tatăl contractorului devine — fără voia lui — un simbol al „victimelor colaterale” dintr-un proces ciudat, în care o corporație globală acuză un om că… a fost doar om.
Ce mize ascunde de fapt cazul
Dincolo de glume, procesul ridică o întrebare serioasă: cât de curate sunt datele folosite pentru antrenarea AI?
Dacă acuzațiile se confirmă, ar fi unul dintre primele cazuri în care o companie Big Tech e prinsă piratând conținut protejat pentru a-și alimenta modelele.
Dacă, însă, Meta scapă basma curată, apărarea „era pentru uz personal” ar putea deveni o scuză legală periculoasă pentru viitoare scandaluri de colectare neautorizată de date.
Reputația Meta și ironia momentului
Meta a încercat în ultimii ani să se reinventeze drept un pionier al inteligenței artificiale responsabile. Însă acest proces îi reamintește internetului că „responsabilitate” și „Big Tech” sunt concepte care rareori dansează în același ritm.
Iar faptul că totul a pornit de la un morman de filme porno face ca această poveste să fie imposibil de ignorat — un amestec de scandal, tehnologie și comedie juridică.
Ce urmează
Instanța urmează să decidă dacă plângerea celor două companii va fi acceptată sau respinsă.
Între timp, internetul a decis deja verdictul moral: dacă există o companie care ar putea argumenta în fața unui judecător că un server plin de porn era „pentru uz personal”, aceea e Meta.