• Sunrise on the Reaping (martie 2025) este oficial scrisă de Suzanne Collins
  • Un autor pe Reddit a susținut că stilul romanului trădează pasaje generate de AI
  • Exemplele invocate includ dialoguri stângace și metafore improbabile
  • Nu există nicio confirmare editorială că A.I. a contribuit la scriere
  • Discuția reflectă anxietăți reale despre rolul AI în literatură și despre încrederea cititorilor

Noua carte din universul Hunger Games, Sunrise on the Reaping, a fost întâmpinată cu recenzii bune și un val de entuziasm, dar și cu o întrebare bizară: „A scris oare AI-ul o parte din ea?”

Pe Reddit, un utilizator a ridicat această suspiciune, iar dezbaterea s-a aprins.

Cum a început suspiciunea

Cititorul care a pornit discuția susține că a recunoscut în roman „semnătura” inteligenței artificiale: gesturi dramatice de tip „strigăt în vânt”, comparații stranii (pânza de păianjen asemănată cu pielea bunicii) și dialoguri care sună mai mult ca un exercițiu de limbaj decât ca o conversație între personaje. În opinia lui, acestea sunt tipice pentru proza generată de modele lingvistice.

Recomandări

VIAȚĂ VEȘNICĂ ÎN CLOUD
YOUTUBE ELIMINĂ DEEPFAKE LA CERERE
ȘTIINȚA PRINDE ARIPI

Ce știm sigur despre carte

În realitate, Sunrise on the Reaping este creditată în totalitate Suzanne Collins, publicată de Scholastic pe 18 martie 2025.

Romanul urmărește povestea lui Haymitch Abernathy, mentorul sarcastic și carismatic cunoscut din seria originală.

Nici Collins, nici editura nu au menționat vreo utilizare a AI. Surse oficiale, precum Wikipedia, confirmă acest lucru.

Critici, recenzii și percepții

Recenziile profesionale nu au făcut nicio aluzie la AI. De exemplu, The Johns Hopkins News-Letter a analizat romanul din punct de vedere literar: ritmul narațiunii, felul în care extinde universul distopic și modul în care reia temele despre putere și rezistență.

Dacă pasajele par artificiale, spun criticii, asta ține de stilul lui Collins, sau, eventual, de editare – nu de un algoritm ascuns.

De ce contează discuția

Chiar și fără dovezi, suspiciunea ridică o problemă reală: încrederea cititorilor în autenticitatea literaturii. AI-ul scrie deja romane în zona de self-publishing și chiar cărți pentru copii, iar publicul devine tot mai atent la „vocea” textelor.

În lipsa unor clarificări oficiale, orice pasaj ciudat riscă să fie pus pe seama unui chatbot. Pentru editori, asta deschide un front nou: transparența despre procesul de scriere.

Citește și