- Cercetătorii UC San Diego și University of Maryland au interceptat trafic satelitar necriptat cu o antena de 800 $
- Au captat date sensibile de la T-Mobile, Walmart și chiar comunicații militare SUA și Mexic
- Unele companii au implementat criptarea după avertisment; altele nu au reacționat
- Un singur satelit poate acoperi până la 40% din suprafața globului, iar o parte importantă a traficului e încă expus
- Studiul „Don’t Look Up” va fi prezentat la ACM CCS 2025, marcând una dintre cele mai serioase descoperiri de vulnerabilitate din istoria comunicațiilor spațiale
Un grup de cercetători americani a descoperit că o parte din traficul care se plimbă zilnic între sateliți și Pământ este… complet neprotejat.
Cu o antenă cumpărată dintr-un magazin online, în valoare de 800 de dolari, echipa de la University of California San Diego și University of Maryland a interceptat apeluri, mesaje, date industriale și comunicații militare.
„Am crezut că totul e criptat. A fost un șoc să vedem că nu e deloc așa”, a declarat profesorul Aaron Schulman, coordonatorul proiectului, pentru Wired.
Ceea ce trebuia să fie un test academic de rutină s-a transformat într-un semnal de alarmă global: mii de sateliți transmit date sensibile fără niciun fel de criptare — de la rețele comerciale la infrastructuri guvernamentale.
Ce se poate „auzi” cu o antenă și puțină răbdare
Echipamentul folosit de echipă ar fi putut trece drept un experiment de amatori: o antenă fixă, un receptor radio și un laptop.
Dar ceea ce au captat din cer e departe de banal:
- SMS-uri și apeluri T-Mobile,
- date de la rețele Wi-Fi din avioane,
- informații de logistică ale Walmart,
- și, cel mai grav, trafic militar al SUA și Mexicului.
Din mesajele captate, cercetătorii au reușit să identifice numele unor nave americane aflate în misiuni și să reconstruiască operațiuni de supraveghere.
Totul, repetăm, cu o antenă fixată pe acoperișul unui campus universitar.
„Au mers pe principiul: ‘nimeni nu se uită în sus’. Ei bine, ne-am uitat”, a spus Schulman.
De ce sateliții transmit fără criptare
Motivul pentru care o infrastructură de miliarde funcționează ca o conversație pe difuzor e simplu — și tulburător: costurile.
Criptarea completă a legăturilor satelitare implică hardware dedicat, lățime de bandă și mentenanță suplimentară. Pentru mulți operatori, „siguranța prin obscuritate” a fost considerată suficientă.
„Unii nici nu știu că traficul lor e deschis, alții aleg să ignore riscul”, notează raportul echipei UCSD–UMD.
Dar lumea sateliților s-a schimbat: în 2025, avem peste 12.000 de sateliți activi și alte câteva mii „fantome” încă funcționale parțial.
Oricare dintre aceștia poate acoperi până la 40% din suprafața Pământului, iar o singură transmisie necriptată poate fi accesată simultan de milioane de oameni aflați în raza de acoperire.
Ce au făcut companiile după ce au fost avertizate
Cercetătorii nu au publicat date brute, dar au alertat toate organizațiile implicate înainte de lansarea studiului.
T-Mobile și Walmart au confirmat că au implementat criptarea traficului satelitar după avertisment, iar alte entități guvernamentale au recunoscut „problema” fără detalii suplimentare.
Lucrarea completă, intitulată ironic „Don’t Look Up”, va fi prezentată la conferința ACM CCS din noiembrie — una dintre cele mai prestigioase reuniuni de securitate cibernetică.
Echipa va publica și un set de instrumente open-source care permite companiilor să testeze singure dacă transmisiile lor sunt sigure.
„Security by obscurity” — o greșeală cu acoperire globală
Industria sateliților funcționează, de zeci de ani, pe un principiu nescris: dacă semnalul e greu de accesat, atunci e și sigur.
Doar că miniaturizarea echipamentelor și popularizarea software-ului open-source au distrus această iluzie.
„Cândva, să interceptezi un satelit costa milioane. Azi, costă cât un telefon premium și câteva tutoriale de pe YouTube”, notează Futurism.
Asta înseamnă că informații despre operațiuni militare, transporturi comerciale sau infrastructuri energetice pot fi accesate fără efort, doar pentru că nimeni nu a considerat necesar să le cripteze.
E ca și cum ai avea o ușă de oțel, dar ai lăsa cheia în broască „pentru că oricum n-o caută nimeni”.
Ce urmează pentru securitatea spațială
După valul de reacții, experții cer adoptarea unor standarde obligatorii de criptare în comunicațiile satelitare, atât pentru operatorii privați, cât și pentru rețelele guvernamentale.
În prezent, decizia de a implementa criptarea e la latitudinea fiecărui operator — iar costurile variază de la câteva mii la milioane de dolari per satelit.
Dar mesajul studiului e clar: criptarea nu mai e o opțiune, ci o cerință minimă într-o lume în care tehnologia de ascultare e literalmente accesibilă oricui.