- OpenAI, Google și Anthropic au lansat moduri speciale pentru învățare, dar eficiența lor e variabilă
- La UniDistance Suisse, doar studenții foarte activi au obținut rezultate mai bune (+15 percentilă)
- Tutor CoPilot (Stanford) a crescut eficiența tutorilor umani, mai ales a celor fără experiență
- Study Mode al OpenAI încearcă să încurajeze gândirea critică, dar rămâne limitat
- Riscurile: dependență, răspunsuri eronate, inegalități de acces și performanță slabă la examene reale
De câțiva ani, marii jucători din tehnologie încearcă să ne convingă că tutorii AI sunt viitorul educației.
OpenAI a lansat Study Mode, Google vine cu Guided Learning, iar Anthropic își promovează Learning Mode. Toate promit același lucru: să facă din chatbot un profesor de buzunar.
Problema? Funcționează doar dacă studentul chiar vrea să învețe.
Un experiment la UniDistance Suisse arată clar: studenții care au folosit intensiv tutorul A.I., cu exerciții de tip retrieval practice și spaced repetition, au sărit cu 15% peste colegii lor. Restul? Aproape niciun progres.
Cu alte cuvinte: dacă ești printre cei disciplinați, A.I.-ul te poate ajuta să urci în top. Dacă nu, riști doar să-ți amăgești profesorul și pe tine însuți.
OpenAI și magia „Study Mode”
În vara lui 2025, OpenAI a lansat Study Mode, o funcție specială a ChatGPT care îți promite că nu-ți va da direct răspunsul, ci te va ghida să gândești singur. Un fel de profesor răbdător care tot întreabă „Ești sigur? Dar dacă…?”.
Sună frumos. În practică, însă, cercetătorii atrag atenția că modelul rămâne doar un LLM cu un prompt mai lung în spate.
„Nu e pedagogie autentică, ci o simulare a ei”, explică profesorul Punya Mishra de la Arizona State University.
Altfel spus, încă nu știm dacă „modul de studiu” chiar te ajută să treci examenul fără AI.
Modelele hibride: profesor + AI = echipă câștigătoare
La Stanford, cercetătorii au testat Tutor CoPilot, un A.I. care asistă tutorii umani. Rezultatul: rata de „mastery” a crescut cu 4 puncte procentuale, iar tutorii mai puțin experimentați au beneficiat cel mai mult de suport.
Concluzia e limpede: A.I.-ul nu strălucește singur, dar poate fi un coechipier excelent pentru un profesor.
Exact ca un asistent de laborator care îți aduce repede surse, întrebări și exemple, lăsând profesorul să facă partea cu adevărat umană: empatie, motivație, adaptare.
Riscurile care nu pot fi ignorate
Sigur, toată povestea are și un revers:
- Răspunsuri greșite – chatbot-urile pot livra explicații false, dar convingătoare.
- Inegalități de acces – nu toți elevii au device-uri performante și internet rapid.
- Dependență – studenții riscă să se obișnuiască să „copieze cu stil” în loc să gândească.
- Evaluări externe – performanța reală se vede la examene unde AI nu e permis.
Ce am învățat până acum
Deocamdată, tutorii A.I. sunt mai mult o promisiune decât o realitate universală. Ei funcționează pentru studenții foarte motivați sau pentru profesorii care știu cum să-i folosească în tandem cu propria expertiză.
Dar dacă îi întrebi pe cercetători, răspunsul e clar: nu sunt un înlocuitor pentru profesori. Sunt doar un nou instrument în trusa educației. Și, ca orice instrument, contează cum îl folosești.