- Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a comparat la un summit din India energia necesară pentru „antrenarea” unui om cu cea folosită pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială
- Declarația a fost făcută pe 21 februarie 2026, ca răspuns la întrebări despre consumul energetic al AI generative
- Editorialistul Matteo Wong a criticat afirmația într-un articol publicat pe 23 februarie 2026 în The Atlantic
- Dezbaterea vizează impactul climatic al centrelor de date și tendința industriei de a pune AI pe același plan cu oamenii
- Contextul: OpenAI se află într-o perioadă de investiții și expansiune masivă, pe fondul cursei pentru AGI (inteligență artificială generală)
La un summit internațional dedicat inteligenței artificiale, desfășurat în India pe 21 februarie 2026, Sam Altman a fost întrebat direct despre un subiect tot mai sensibil: cât costă energetic revoluția AI?
Răspunsul său a fost neașteptat. Da, modelele generative consumă multă energie, a spus CEO-ul OpenAI. Dar, a adăugat el, „și antrenarea unui om consumă multă energie”: aproximativ 20 de ani de viață, hrană, educație și întreaga istorie evolutivă a speciei umane care a făcut posibilă apariția fiecăruia dintre noi.
Altman a continuat spunând că o comparație „corectă” ar fi energia necesară pentru a răspunde la o întrebare după ce modelul este deja antrenat – și că, din acest punct de vedere, AI ar putea fi deja competitivă cu oamenii în termeni de eficiență energetică.
Declarația a fost rapid preluată și analizată critic, inclusiv într-un editorial publicat pe 23 februarie 2026 în The Atlantic, semnat de Matteo Wong.
Energia unui creier vs. energia unui centru de date
Comparația lui Altman sună provocator, dar datele tehnice complică discuția.
Creierul uman funcționează cu aproximativ 20 de wați – echivalentul unui bec economic. În schimb, antrenarea modelelor mari de inteligență artificială generativă implică mii de GPU-uri, sisteme masive de răcire și centre de date care pot consuma cantități de energie măsurate în megawați.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), centrele de date reprezintă deja o parte importantă din consumul global de electricitate, iar creșterea accelerată a AI ar putea amplifica semnificativ această pondere în următorii ani.
Criticii subliniază că problema nu este doar consumul brut de energie, ci sursa acesteia. În SUA și alte regiuni, unele companii tehnologice dezvoltă sau contractează centrale pe gaz ori extind durata de viață a unor unități pe combustibili fosili pentru a susține noile infrastructuri AI. Fără o tranziție rapidă către energie regenerabilă sau nucleară, expansiunea masivă a centrelor de date riscă să crească emisiile de gaze cu efect de seră.
Altman însuși a recunoscut că cererea energetică generată de AI este reală și a susținut că societatea trebuie să accelereze investițiile în energie nucleară, solară și eoliană. O alternativă sugerată de critici: ritmul dezvoltării AI ar putea fi temporizat pentru a limita presiunea asupra rețelelor electrice.
De ce compararea oamenilor cu chatboturile irită criticii
Dincolo de cifre, reacțiile puternice au fost generate de comparația în sine.
Matteo Wong argumentează că a pune pe același plan evoluția umană și antrenarea unui model algoritmic reflectă o tendință mai largă din industria tech: antropomorfizarea sistemelor AI.
În ultimele luni, mai mulți lideri din domeniu au vorbit deschis despre apropierea de superinteligență sau AGI – sisteme capabile să depășească performanța umană în majoritatea domeniilor cognitive. În paralel, unele companii au explorat ideea că modelele lor ar putea manifesta forme rudimentare de „distres” sau ar necesita protecție împotriva utilizării abuzive.
Pentru susținători, aceste discuții țin de siguranță și responsabilitate. Pentru critici, ele creează confuzie: modelele lingvistice nu au conștiință, experiență subiectivă sau voință proprie. Ele generează răspunsuri pe baza probabilităților învățate din date.
A vorbi despre „antrenarea unui om” în același registru cu „antrenarea unui model” poate transforma o metaforă tehnică într-o afirmație cu implicații filozofice și morale mult mai profunde.
Investiții uriașe, superinteligență și miza climatică
Momentul nu este întâmplător. OpenAI se află, potrivit presei financiare, într-o nouă rundă de finanțare care ar putea evalua compania la peste 800 de miliarde de dolari. În același timp, competiția dintre giganții AI – OpenAI, Anthropic, Google, xAI și alții – se intensifică.
Promisiunea unei eventuale inteligențe artificiale generale alimentează investiții masive în infrastructură: centre de date, cipuri specializate, parteneriate energetice pe termen lung. Miza este nu doar tehnologică, ci și geopolitică.
Declarația lui Altman poate fi citită în două chei. Fie exprimă o convingere autentică despre echivalența, măcar funcțională, dintre procesele biologice și cele algoritmice. Fie este o strategie retorică menită să normalizeze consumul energetic al AI într-un moment în care opinia publică devine tot mai atentă la costurile climatice.
Indiferent de intenție, reacția arată că dezbaterea despre inteligență artificială, energie și umanitate a intrat într-o nouă fază. Nu mai este doar o discuție despre performanță și inovație. Este o conversație despre limite, responsabilitate și despre felul în care definim diferența dintre o viață trăită și un model antrenat.