- Daniela Amodei, președinta și cofondatoarea Anthropic, susține că ideea de AGI nu mai descrie corect realitatea actuală a inteligenței artificiale
- AI depășește deja oamenii în unele sarcini, precum programarea, dar rămâne limitat în altele
- Fixarea pe „momentul AGI” riscă să distragă atenția de la modul real în care AI este folosit în business
- Amodei avertizează că adopția AI este frânată mai degrabă de organizații decât de tehnologie
- Dezbaterea mută accentul de la „când ajungem la AGI” la „ce facem cu AI-ul de azi”
În plină cursă globală pentru AGI (Artificial General Intelligence), una dintre figurile centrale ale industriei AI vine cu o observație care contrazice obsesia Silicon Valley. Daniela Amodei, președinta și cofondatoarea Anthropic, spune că ideea de AGI începe să nu mai fie un cadru util pentru a înțelege unde se află, de fapt, inteligența artificială.
Într-un interviu recent acordat CNBC, Amodei a descris AGI drept „un termen ciudat”, care avea sens atunci când AI era clar sub nivelul uman. Astăzi, spune ea, lucrurile sunt mult mai neclare: „După unele definiții, am trecut deja acel prag”.
Declarația vine într-un moment în care companii precum OpenAI, Google, Anthropic sau Meta investesc zeci de miliarde de dolari în modele tot mai mari și centre de date uriașe.
AI bate omul la unele sarcini, dar e departe de a fi „general”
Argumentul central al Danielei Amodei este paradoxul actual al AI-ului. Pe de o parte, modele precum Claude, dezvoltat de Anthropic, pot scrie cod la un nivel comparabil cu cel al multor ingineri software profesioniști — inclusiv unii din interiorul companiei.
„E nebunesc cât de repede s-au întâmplat lucrurile”, spune Amodei, referindu-se la ritmul accelerat al progresului.
Pe de altă parte, aceleași sisteme eșuează la sarcini aparent simple pentru oameni: raționament de bun-simț, înțelegere profundă a contextului sau adaptare flexibilă la situații complet noi. Această combinație — superuman într-un domeniu, surprinzător de limitat în altul — face dificil de spus dacă AI-ul este sau nu „general”.
De aici concluzia ei: AGI nu mai este un prag clar, ci un concept care începe să se destrame sub propria ambiguitate.
Problema reală: cum adoptă companiile inteligența artificială
Din perspectiva Anthropic, întrebarea importantă nu este „când ajungem la AGI”, ci cum este integrată inteligența artificială în organizații reale.
Chiar dacă modelele devin constant mai performante, adopția este adesea lentă. Nu din cauza limitărilor tehnologice, ci din motive mult mai pământești: procese interne greoaie, probleme de achiziție, rezistență la schimbare sau lipsa clarității asupra valorii reale aduse de AI.
„Chiar dacă progresul tehnic continuă, oamenii și instituțiile nu se mișcă la aceeași viteză”, sugerează Amodei. În multe cazuri, AI-ul există, dar nu este folosit acolo unde ar avea cel mai mare impact.
O schimbare de perspectivă în cursa globală pentru AI
Comentariile Danielei Amodei vin și ca un contra-narativ la ideea că modelele actuale de limbaj nu pot duce la inteligență generală fără descoperiri fundamentale. Ea nu exclude nevoia unor noi salturi tehnologice, dar avertizează că progresul nu arată semne clare de încetinire: „Nimic nu se oprește până când chiar se oprește”.
Mesajul ei este, în esență, unul pragmatic. Viitorul AI nu va fi decis de momentul simbolic în care cineva va declara „am atins AGI”, ci de:
- ce pot face aceste sisteme în mod concret,
- unde sunt limitele lor reale,
- și cum alege societatea să le folosească.
Într-o industrie care iubește etichetele mari și promisiunile absolute, poziția Anthropic sugerează o maturizare a discursului: mai puțină mitologie, mai multă realitate operațională.