Nu-ți mai face griji pentru „amprenta ta AI”. Planeta are probleme mai mari

Imaginează-ți scena: ești la o petrecere, povestești liniștit lângă bolul cu chipsuri și cineva te întreabă cu un aer vinovat:

„Oare e OK că folosesc ChatGPT? Am citit că distruge planeta.”

Răspunsul scurt? Da, e OK. Poți cere chatbotului să-ți planifice vacanța sau să-ți scrie o poezie fără să topești un ghețar.

Răspunsul lung? Problema nu e la tine, ci în rețelele electrice și în infrastructura uriașă care alimentează boomul AI.

De unde a apărut panica pentru „amprenta AI”

În ultimul an, internetul s-a umplut de articole despre cât curent „mănâncă” fiecare prompt.

Google a publicat chiar și o estimare: o interogare tipică către un model mare de limbaj folosește cam 0,3 watt-oră — adică cât un cuptor cu microunde pornit o secundă.

Sună dramatic? Nu prea. Dacă ai scrie zilnic 1.000 de mesaje către AI timp de un an, ai consuma cam cât un bec de 60 W lăsat aprins o oră.

Problema e că ne uităm la microscop, când ar trebui să privim prin telescop.

Adevăratul consum se ascunde în centrele de date

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), până în 2030, centrele de date ar putea ajunge să consume 945 terawați-oră anual – cam cât întreaga Japonie.

Și ghici cine împinge această creștere? Inteligența artificială.

Giganții tech construiesc centre de date de mărimea unor orașe.

Meta, de exemplu, ridică în Louisiana proiectul Hyperion, un complex de peste 2 gigawați – suficient pentru a alimenta un stat american întreg în zilele de vârf.

Iar pentru a susține cererea, compania a obținut aprobarea pentru trei centrale pe gaz.

Pe scurt: chatbotul tău nu e problema, dar serverul lui da.

De ce vina personală e o distragere de atenție

Conceptul de „amprentă personală de carbon” a fost popularizat de companii petroliere, precum BP, tocmai pentru a mută atenția de la propriile emisii către consumatori.

Acum istoria se repetă: ni se sugerează că salvarea planetei ar sta în cât de des folosim un chatbot.

Dar AI nu e ceva ce putem „opri” din meniu.

E deja în căutările Google, în emailurile care îți propun răspunsuri, în chaturile serviciilor clienți.

Practic, chiar dacă nu crezi că folosești AI, el deja te folosește.

De aceea, spune jurnalista Casey Crownhart (MIT Technology Review), trebuie să mutăm discuția: de la „ce pot face eu?” la „ce ar trebui să facă companiile și guvernele?”.

Ce ar trebui să ceară utilizatorii de la companii

Transparență. Simplu.

Marile companii trebuie să raporteze clar:

Până acum, aceste cifre sunt prezentate fragmentar sau „marketate” ca PR verde.

Estimările „per prompt” arată frumos, dar nu spun povestea completă: nu includ pierderile de răcire, mixul energetic local sau logistica din spatele infrastructurii.

„E ca și cum ți-aș spune că mașina mea consumă puțin – dar nu ți-aș spune cât merg cu ea zilnic,” explică cercetătorul Shaolei Ren de la University of California.

Rețeaua electrică, noul câmp de luptă

Centrele de date devin consumatori industriali.

Statele americane deja se plâng că cererea de energie a giganților tech a crescut cu 40% în doar doi ani.

Iar în loc să reducă dependența de combustibili fosili, unele proiecte adaugă noi centrale pe gaz doar pentru a ține pasul cu AI.

Cu alte cuvinte: da, AI e „inteligent”, dar infrastructura lui încă arde metan.

Ce putem face, realist vorbind

Nu trebuie să-ți pui interdicție la ChatGPT, dar poți:

Gândește-te așa: nu tu ai deconectat planeta, dar poți cere ca cei care o alimentează să o facă responsabil.

Exit mobile version