• Cercetători de la Universitatea din Córdoba avertizează că videoclipurile cu faună generate de inteligență artificială devin suficient de realiste încât să fie luate drept autentice, influențând publicul în mod periculos
• Studiul lor, publicat pe 3 septembrie 2025 în Conservation Biology, identifică trei riscuri majore: percepții greșite despre comportamentul animalelor, antropomorfizare și distanțare mai mare de natură
• Copiii sunt cei mai vulnerabili la aceste confuzii, pentru că își formează cunoștințele despre animale în mare parte din conținut vizual online
• Clipurile pot stimula cererea de animale exotice ca animale de companie și pot alimenta comerțul ilegal, spun autorii
• Soluțiile propuse includ alfabetizare media, educație de mediu în școli și etichetarea mai clară a conținutului AI pe platforme

Un leopard intră printr-o curte de suburbie, un copil se joacă liniștit pe iarbă, iar o pisică de casă îl pune pe fugă cu o atitudine de „stăpână a locului”. E genul de secvență care îți dă instant dopamine și ajunge la un milion de like-uri înainte să apuci să dai scroll mai departe. Doar că scena nu e rară și nici filmată din întâmplare. E inventată. Cu inteligență artificială.

În ultimele luni, astfel de videoclipuri cu faună hiper-realistă au explodat pe TikTok, Instagram și Facebook: urși care sar pe trambulină, cerbi care fac acrobații de curte, ratoni care „plutesc” pe spatele crocodililor ca într-un canal de travel. Sunt amuzante, uneori chiar înduioșătoare. Și tocmai aici e problema, spun cercetătorii de la Universitatea din Córdoba: când ficțiunea arată prea bine, începe să concureze cu realitatea — și să o denatureze.

Animale care sar pe trambulină și ratoni pe crocodili: când ficțiunea devine „documentar”

Echipa GESBIO din cadrul Universității din Córdoba a analizat cele mai distribuite clipuri AI cu animale și a publicat concluziile în Conservation Biology (3 septembrie 2025). Studiul arată că aceste materiale prezintă comportamente și relații între specii care nu există în natură: prădători care se joacă cu prada, animale sălbatice care se comportă ca niște personaje Pixar sau apar în habitate improbabile.

Cine este implicat?

Autorii sunt ecologi și specialiști în educație de mediu: José Guerrero-Casado, Tamara Murillo-Jiménez, Antonio J. Carpio, Francisco S. Tortosa și Rocío Serrano-Rodríguez. Ei trag un semnal de alarmă tocmai pentru că fenomenul e nou, iar cercetarea despre efectele lui abia începe.

De ce ne păcălesc clipurile AI: realism rapid, emoție și algoritmi

Conținutul AI de azi nu mai arată ca un colaj stângaci. Modelele generative produc texturi de blană, umbre, mișcări și chiar „filmări” de camere de supraveghere care par autentice la o primă vedere. Pe social media, unde consumul e rapid și reflexul de verificare e mic, realismul câștigă automat.

În plus, aceste clipuri sunt făcute pe un tipar care funcționează infailibil: emoție + surpriză + final „drăguț”. O pisică ce sperie un leopard nu e doar improbabilă biologic, e și perfectă ca storytelling. Iar algoritmii împing exact astfel de povești pentru că prind și se distribuie.

Copii, natură și așteptări imposibile

Aici apare impactul cel mai sensibil. Cercetătorii notează că elevii mici își formează aproape instinctiv imaginea despre animale din ceea ce văd pe ecran. Dacă feed-ul lor e plin de animale „prietenoase”, exagerat de prezente și cu comportamente umane, rezultatul e o lecție de biologie… greșită.

Rocío Serrano atrage atenția că există deja o ruptură între copii și fauna locală, iar aceste video-uri o maschează cu o „natură de basm”. Copiii ajung să creadă că capibarele sau ratonii sunt la fel de obișnuiți ca porumbeii din parc. Iar când ies în natură și nu găsesc nimic „magic” — reacția poate fi dezamăgire și retragere, nu curiozitate.

Efectul secundar: „vreau și eu un capibara acasă”

Pe lângă confuzia educațională, studiul indică un risc pragmatic: creșterea cererii de animale exotice ca animale de companie. Tamara Murillo subliniază că expunerea repetată la specii „carismatice” prezentate ca docile și sociabile poate împinge oamenii spre achiziții impulsive, alimentând comerțul ilegal cu animale sălbatice. Fenomenul nu e ipotetic: organizațiile de conservare au semnalat de ani buni rolul social media în popularizarea animalelor exotice ca „pet trend”. AI-ul doar face totul mai convingător.

Mai există și riscul de comportament imitativ: dacă internetul îți arată urși care se joacă simpatic cu oameni, unii pot fi tentați să caute apropierea de animale reale — o idee proastă atât pentru oameni, cât și pentru animale.

Ce se poate face ca internetul să nu rescrie zoologia

Autorii nu cer interzicerea AI-ului, ci un minim de „siguranță culturală”:

• alfabetizare media pentru public și, mai ales, pentru elevi: cum recunoști conținutul generat și cum verifici sursa;
• integrarea mai fermă a educației de mediu în școli, cu diferențe clare între specii native/exotice și comportamente reale;
• etichetare explicită a conținutului AI pe platforme, astfel încât utilizatorii să nu fie puși să ghicească.

Există și o nuanță importantă: AI-ul nu e doar o problemă pentru conservare, poate fi și o unealtă bună (de la monitorizare automată a speciilor la analiză de habitat). Dar exact de aceea, spun cercetătorii, trebuie trasată o linie între AI ca instrument științific și AI ca fabrică de „natură imaginară” virală.

Pe scurt, internetul intră într-o etapă în care trebuie să învățăm din nou să ne uităm cu scepticism la imagini, inclusiv la cele cu blană lucioasă și ochi mari. Pentru că dacă ajungem să credem că leoparzii vin la joacă în curte, riscăm să ratăm realitatea: în natură, ei au nevoie de spațiu, protecție și respect — nu de un scenariu bun de share-uit.

Citește și

• Războiul antidrog primește upgrade de Silicon Valley. SUA vânează carteluri cu AI și drone
• Musk vrea AI pe orbită și un „buton de luminozitate” pentru Soare. Astronomii spun: stop, puneți reguli
• Realitatea virtuală devine simulator de tentații. Terapia VR care te ține sobru de sărbători