- Meta a deschis seria marilor contracte dintre Big Tech și energia nucleară, mizând pe reactoare de generație nouă
- TerraPower (Bill Gates) și Oklo (susținut istoric de Sam Altman) sunt printre principalii beneficiari
- Miza: electricitate constantă, fără emisii, pentru centrele de date ale inteligenței artificiale
- Reactoarele modulare mici (SMR) promit costuri mai mici și construcție mai rapidă
- Pariul vine la pachet cu riscuri: reglementare, termene lungi și amintirea eșecurilor nucleare din trecut
Până nu demult, giganții tech vorbeau despre energie verde aproape exclusiv în termenii eolianului și solarului. În 2026, discursul s-a schimbat radical. Explozia centrelor de date pentru inteligență artificială a creat o problemă simplă, dar dură: AI-ul are nevoie de enorm de mult curent, constant, fără pauze și fără variații.
Pentru companii precum Meta, Microsoft, Google sau Amazon, energia „intermitentă” nu mai este suficientă. Serverele nu pot aștepta să bată vântul sau să răsară soarele. Așa se explică revenirea spectaculoasă a energiei nucleare în strategia Big Tech: este una dintre puținele surse capabile să livreze electricitate stabilă, 24/7, fără emisii directe de carbon.
Ce a făcut Meta și de ce a tras semnalul pentru toată industria
Meta a anunțat acorduri care vizează până la 6,6 gigawați de capacitate nucleară, un volum suficient pentru a alimenta milioane de locuințe — sau, mai relevant pentru companie, mega-campusuri de centre de date AI. Nu toată această energie va veni imediat; o parte este asigurată din reactoare existente, iar restul depinde de construcția unor unități complet noi, programate pentru anii 2030.
Mesajul însă este clar: Meta este dispusă să finanțeze direct dezvoltarea de infrastructură nucleară pentru a-și securiza viitorul energetic. Analiștii din industrie văd aceste contracte ca „primul foc de avertisment” — un semn că 2026 ar putea fi anul în care aproape fiecare hyperscaler va face o mișcare similară.
Cine sunt TerraPower și Oklo și de ce contează
În centrul acestor acorduri se află două nume care, până recent, erau cunoscute mai ales în cercuri de specialitate.
TerraPower, startup fondat de Bill Gates, propune reactorul Natrium: un sistem răcit cu sodiu, complet diferit de centralele clasice răcite cu apă. Ideea-cheie este eficiența: mai puțină presiune, mai puțin beton și o componentă de stocare termică ce permite livrarea de energie suplimentară în momentele de vârf.
Oklo, fondată de Jacob și Caroline DeWitte, vine cu Aurora Powerhouse, un reactor compact gândit special pentru clienți industriali mari. Oklo mizează pe construcție modulară, amplasamente mai mici și, pe termen lung, chiar pe reciclarea combustibilului nuclear pentru a reduce dependența de lanțurile globale de aprovizionare.
Faptul că aceste companii semnează cu Meta schimbă percepția asupra lor: nu mai sunt simple „startup-uri experimentale”, ci furnizori luați în serios de cei mai mari consumatori de energie din lume.
Cum funcționează, pe scurt, noul val de reactoare
Reactoarele tradiționale folosesc apă sub presiune pentru răcire și necesită structuri masive de beton și oțel. Noile reactoare modulare mici (SMR) schimbă regulile jocului:
- sunt mai mici și pot fi construite mai rapid (teoretic în 3–5 ani, nu în 10–15);
- pot fi instalate treptat, în funcție de creșterea cererii;
- folosesc tehnologii alternative (sodiu, săruri topite) pentru o mai bună gestionare a căldurii și siguranței.
Pentru hyperscaleri, asta înseamnă flexibilitate: nu construiesc o „catedrală nucleară” dintr-o singură bucată, ci adaugă capacitate pe măsură ce AI-ul le cere mai mult curent.
De ce renașterea nucleară nu e un drum fără obstacole
Entuziasmul nu șterge trecutul. Industria nucleară americană încă poartă trauma proiectelor care au explodat ca buget și durată, precum centrala Vogtle din Georgia. Tocmai de aceea, autoritățile federale încearcă să accelereze reglementările pentru reactoare avansate — o mișcare salutată de industrie, dar privită cu suspiciune de unele organizații de siguranță.
Mai există și problema combustibilului nuclear, dominat parțial de furnizori externi, și lipsa forței de muncă specializate. Chiar și în cel mai optimist scenariu, noile reactoare vor începe să livreze energie abia în jurul anului 2030.