Imaginează-ți că ești într-o piscină și trebuie să pluti în linie dreaptă către o poartă. Cineva de pe mal ți-ar trimite comenzi prin telefon: „Du-te ușor la stânga, acum sus, acum mai repede”. Obositor, nu? Prin asta trece robotul Astrobee de pe Stația Spațială Internațională.
Astrobee e un mic robot, cam cât o pâine, care zboară prin stația spațială. Până acum, controlatorii de pe Pământ trebuiau să-i spună fiecare mișcare: „Du-te aici, apoi acolo, apoi mai jos”. Era ca și cum ai ține pe cineva în lesă. Marco Pavone, inginer la Stanford, a decis că e timpul ca robotul să învețe să se descurce singur.
Cum? Cu inteligență artificială. Dar nu cu vreo teorie complicată – doar un AI care a învățat din sute de deplasări cum trebuie să se miște robotul prin spații strâmte și pline de obstacole. E ca și cum ți-ai aminti cum ai mersi ieri pe același drum, și azi conduci mai repede și mai sigur fiindcă știi deja cum e.
Robotul a început să se miște cu 50-60% mai repede. Nu e o diferență mică – în spațiu, o secundă în plus poate înseamnă o operație ratată. Echipa a testat robotul de 18 ori pe trasee diferite. În unele a fost lent, în altele a zburat prin stație ca o albină.
De ce contează asta atât de mult? Fiindcă viitorul explorării spațiale nu e pe Pământ. Cât timp controlezi un robot de pe Pământ, e ok. Dar dacă trimiți un robot pe Lună sau pe Marte? Comanzile tale vor face mai bine de 3 minute până acolo. Robotul trebuie să stea acolo și să aștepte. Marco a demonstrat că roboții pot fi autonomi și pot face treaba bine.
Deci, viitorul spațial nu mai e despre control la distanță. E despre roboți care merg singuri în univers, fără să aibă nevoie de cineva care să îi tină de mâna.
Advertisment
Partenerii noștri