- Comisia Europeană transmite un mesaj neobișnuit de direct: Europa are prea multe startup-uri quantum care încearcă să crească separat și are nevoie de consolidare pentru a concura cu SUA.
- Thomas Skordas, director general adjunct în DG CNECT, spune că EU Quantum Act nu va avea un buget propriu, ci va încerca să lege cercetarea, industria și statele membre într-un ecosistem mai coerent.
- Uniunea Europeană vrea să devină lider mondial în tehnologiile cuantice până în 2030, dar chiar Comisia admite că Europa transformă greu cercetarea de top în produse și companii globale.
- Europa are un atu greu de ignorat: o parte mare din componentele folosite de industria cuantică europeană sunt deja produse pe continent, iar noi fabrici de cipuri cuantice apar în Danemarca.
- Consolidarea poate crea companii suficient de mari pentru a concura cu IBM, Google sau Microsoft, dar vine și cu un risc: într-o tehnologie încă imatură, fuziunile premature pot elimina abordări care s-ar putea dovedi câștigătoare.
Europa are o problemă pe care Silicon Valley a rezolvat-o de multe ori printr-o metodă foarte simplă: bani mulți, companii mari și achiziții. În quantum computing, continentul are laboratoare excelente, fizicieni puternici și zeci de startup-uri, dar încă nu are un Google, un Microsoft sau un IBM european capabil să pună sub același acoperiș cercetarea, cipurile, software-ul, fabricarea și accesul comercial.
Pe 3 septembrie 2026, într-o sală a Parlamentului European, Thomas Skordas, director general adjunct al DG CNECT din Comisia Europeană, a spus partea neplăcută cu voce tare: „Nu ne permitem 78 de startup-uri, fiecare pe cont propriu.”
Skordas a precizat că Bruxelles-ul vrea în continuare competiție, dar că, la un moment dat, este nevoie de „puțină consolidare”. Declarațiile au fost făcute la evenimentul „Europe’s Quantum Moment: From Lab to Leadership”, găzduit de eurodeputatul german Sergey Lagodinsky și organizat împreună cu ecosistemul european Quantum Flagship.
The Next Web – EU official calls for consolidation among Europe’s quantum startups
Mesajul este neobișnuit pentru o instituție europeană obișnuită să vorbească despre concurență, controlul fuziunilor și evitarea concentrării excesive. Dar industria cuantică nu este încă o piață matură de aplicații în care zece companii se bat pentru același abonament. Multe firme încearcă să rezolve probleme fundamentale: cum construiești qubiți stabili, cum corectezi erorile, cum controlezi procesorul, cum îl răcești și cum transformi experimentul într-un produs care poate fi fabricat în serie.
Un exemplu relevant vine chiar din istoria industriei europene. Quantinuum, astăzi unul dintre cele mai cunoscute nume din domeniu, s-a format în 2021 prin fuziunea dintre Honeywell Quantum Solutions și Cambridge Quantum Computing. ZF a prezentat compania și modelul său integrat, care combină hardware, software și instrumente pentru dezvoltatori.
ZF – Povestea Quantinuum, companie formată printr-o fuziune în industria quantum
Cu alte cuvinte, consolidarea despre care vorbește Bruxelles-ul nu este o idee abstractă. Industria are deja exemple în care două capacități separate devin mai puternice împreună.
Quantum Act promite coordonare, dar nu vine cu un buget dedicat
A doua surpriză este financiară. Viitorul EU Quantum Act nu va avea un buget propriu dedicat.
„Actul nu este despre buget”, a spus Skordas. Rolul său ar trebui să fie acela de a oferi cadrul prin care companiile, cercetătorii, infrastructurile și guvernele naționale să nu mai lucreze fiecare în propriul colț.
Comisia Europeană spune oficial că actul urmărește trei obiective: stimularea cercetării și inovării, creșterea capacității industriale — inclusiv prin linii-pilot și infrastructură de proiectare — și consolidarea lanțurilor de aprovizionare și a guvernanței europene. Legislația ar trebui să completeze Chips Act, EuroHPC și infrastructura IRIS².
Comisia Europeană – politica quantum și obiectivele viitorului Quantum Act
Asta schimbă puțin sensul cuvântului „Act”. Spre deosebire de AI Act, cunoscut mai ales pentru obligații și reguli, Quantum Act este descris de oficialii europeni mai degrabă ca un instrument de construcție industrială.
Bruxelles-ul încearcă să rupă niște ziduri care s-au ridicat natural în ultimele decenii. Quantum nu poate funcționa izolat de semiconductori, fotonică, cloud, supercomputing și industrie. Un calculator cuantic nu este o cutie magică pusă într-un birou lângă imprimantă; este o combinație de fizică, electronică, materiale, criogenie, software și infrastructură extrem de specializată.
Calendarul nu este însă bătut în cuie. Pagina oficială a Comisiei continuă să indice 2026 pentru adoptarea actului, în timp ce relatarea The Next Web arată că prezentarea ar putea aluneca în 2027. Nu există încă un text final public și nici mecanismul prin care Bruxelles-ul ar încuraja concret consolidarea companiilor.
De aceea, „consolidare” nu trebuie tradus automat prin „Bruxelles-ul ordonă fuziuni”. Poate însemna achiziții, dar și consorții, infrastructură comună, centre de producție folosite de mai multe firme sau acces comun la echipamente prea scumpe pentru un singur startup.
Europa are știința și componentele, dar pierde când începe jocul de scară
Paradoxul european este că punctul de plecare este foarte bun.
În propria Quantum Europe Strategy, Comisia spune că Europa beneficiază de cercetare de nivel mondial, o bază solidă de startup-uri și investiții publice importante. În aceeași pagină însă admite problema: UE rămâne în urmă la transformarea descoperirilor în oportunități comerciale, iar strategiile statelor membre sunt încă fragmentate.
Ținta oficială este ambițioasă: Europa să devină lider mondial în tehnologii cuantice până în 2030. Comisia estimează că piața globală ar putea depăși 155 de miliarde de euro până în 2040.
Comisia Europeană – Quantum Europe Strategy
Și există un avantaj pe care Europa nu l-a avut în toate marile revoluții digitale. Cécile Perrault, directoarea executivă a European Quantum Industry Consortium, afirmă că aproximativ 80% dintre componentele folosite în computerele cuantice europene provin din Europa. Este o afirmație a reprezentantului industriei, nu o statistică independentă a Comisiei, dar indică existența unei baze locale de furnizori pe care continentul ar putea construi.
Europa începe să mute și producția din PowerPoint în fabrică.
Quantum Foundry Copenhagen și Novo Nordisk Foundation au anunțat pe 4 septembrie o instalație de 5.300 de metri pătrați dedicată dezvoltării și fabricării cipurilor cuantice. Facilitatea ar trebui să se deschidă în 2027 și va combina nanofabricația, testarea, asamblarea și ambalarea cipurilor. Novo Nordisk Foundation spune că a angajat deja peste 2,9 miliarde de coroane daneze, aproximativ 390 de milioane de euro, pentru inițiative quantum.
Novo Nordisk Foundation – noua fabrică europeană de cipuri cuantice din Copenhaga
România începe și ea să intre în conversație, deocamdată mai ales prin educație, cercetare și infrastructură. ZF relata încă din 2025 despre programele universitare dedicate calculului cuantic și despre interesul IBM pentru transformarea tehnologiei din instrument de cercetare în platformă accesibilă unor utilizatori reali.
ZF – România se pregătește pentru următorul val al quantum computingului
Iar dacă termenul „cuantic” pare uneori o etichetă exotică lipită pe slide-uri pentru investitori, cercetarea fundamentală continuă să arate de ce domeniul este atât de diferit de informatica clasică. AlephTech a relatat, de exemplu, despre experimentul lui Giovanni Barontini de la University of Birmingham, care folosește 24.000 de atomi ultrareci pentru a studia apariția timpului într-un sistem cuantic controlat. Nu este un computer comercial, dar este exact genul de fizică de laborator din care se hrănește, în cele din urmă, industria.
AlephTech – experimentul cuantic cu 24.000 de atomi ultrareci
Consolidarea poate crea campioni sau poate tăia prea devreme din diversitate
Aici apare partea incomodă a strategiei.
Europa are nevoie de companii mai mari, dar nimeni nu știe încă sigur ce tehnologie va domina quantum computing.
IBM și Google lucrează puternic cu qubiți supraconductori. Alte companii pariază pe ioni capturați, fotoni, atomi neutri sau arhitecturi bazate pe siliciu. Fiecare abordare vine cu propriile avantaje și propriile probleme, iar cursa este suficient de tânără încât câștigătorul să nu poată fi declarat.
Dacă Europa consolidează prea puțin, riscă să rămână cu zeci de companii excelente la nivel de prototip, dar fără resurse pentru producție globală.
Dacă consolidează prea devreme, poate îngropa tocmai startup-ul care lucrează la soluția corectă.
Este motivul pentru care mesajul „avem nevoie de campioni europeni” trebuie citit cu mai multă nuanță decât pare la prima vedere. Dimensiunea contează enorm când trebuie să construiești fabrici, să plătești cercetători și să reziști ani întregi fără venituri comerciale masive. Dar diversitatea tehnică este la fel de importantă într-un domeniu în care încă se caută răspunsul la întrebarea fundamentală: cum construiești un computer cuantic suficient de stabil și suficient de mare încât să rezolve probleme pe care calculatoarele clasice nu le pot aborda practic?
Mai apare și lupta pentru oameni. Eleni Diamanti, cofondatoare Welinq și cercetătoare CNRS la Sorbonne University, a avertizat că talentul merge către liderii globali, nu doar către locurile unde există finanțare. Europa trebuie, prin urmare, nu doar să formeze cercetători, ci să le ofere companii suficient de ambițioase încât aceștia să nu plece spre SUA.
În acest sens, Quantum Act va fi testat după un criteriu mult mai dur decât numărul de pagini al legislației.
Europa știe deja să finanțeze cercetare. Știe să organizeze programe comune. Știe să scrie strategii.
Ce trebuie să demonstreze acum este că poate transforma toate aceste ingrediente în fabrici, produse și companii care nu sunt cumpărate sau depășite exact în momentul în care tehnologia devine comercială.
Thomas Skordas spune că 78 de startup-uri separate sunt prea multe. Poate că are dreptate. Dar problema Europei nu este că are prea multe idei. Problema este să găsească formula prin care câteva dintre ele devin suficient de mari pentru a juca în aceeași ligă cu giganții americani, fără să sacrifice prea devreme ideile din care ar putea apărea următorul salt tehnologic.