- Gurdon a murit la 92 de ani, anunțat de Universitatea din Cambridge; a murit „acasă”, a spus Ben Simons
- A demonstrat prin transfer nuclear la Xenopus laevis că un nucleu dintr-o celulă matură poate reseta dezvoltarea
- Lucrarea din 1962 a dovedit experimental că genomul este același în toate celulele; diferența e dată de programare
- Ideile sale au dus la Dolly și au fundamentat celulele iPS — azi, un pilon al medicinii personalizate
- Moștenirea lui e o combinație de curaj experimental, rigoră și impact clinic cu bătaie lungă
Când era elev la Eton, un profesor i-a trecut în catalog că ambițiile lui științifice sunt „ridicole”. John Bertrand Gurdon a înrămat hârtia și a ținut-o toată viața pe peretele biroului. A urmat Oxford, un stagiu la Caltech și apoi Cambridge, unde a condus grupuri de cercetare și a pus bazele Gurdon Institute. În 2012, a împărțit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină cu Shinya Yamanaka pentru demonstrarea că o celulă matură poate fi „readusă” la o stare pluripotentă. Pe 7 octombrie 2025, universitatea a anunțat că Gurdon a murit la 92 de ani, „acasă”, potrivit colegului Ben Simons.
Broaște, nuclee și o dogmă răsturnată: experimentul care a făcut istorie
La sfârșitul anilor ’50, Gurdon a perfecționat transferul nuclear la broasca africană Xenopus laevis. Procedura: a scos nucleul ovocitului și l-a înlocuit cu nucleul unei celule diferențiate (mai întâi din mormoloc, apoi din țesuturi adulte). Rezultatele—mormoloci viabili și, ulterior, adulți fertili—au contrazis dogma că ADN-ul „se închide” ireversibil pe măsură ce celulele se specializează.
În lucrarea devenită clasică, „Adult Frogs Derived from the Nuclei of Single Somatic Cells” (1962), Gurdon a raportat că aproximativ 36% dintre ovocitele cu nuclee embrionare au produs adulți, iar circa 1,5% dintre ovocitele cu nuclee din mormoloci au reușit la fel—prima demonstrație că un nucleu dintr-o celulă diferențiată poate conduce dezvoltarea completă a unui organism. Concluzia epocală: toate celulele au același genom, iar identitatea lor este un program care poate fi rescris.
De la Dolly la iPS: cum au devenit ideile lui Gurdon instrumente clinice
Fără demonstrația lui Gurdon, clonarea primului mamifer, Dolly (1996), ar fi rămas improbabilă. Și mai departe, munca lui a deschis calea pentru celulele iPS ale lui Shinya Yamanaka: luând celule mature (de obicei din piele sau sânge) și reprogramându-le la starea de pluripotență. Astăzi, iPS sunt folosite pentru a crea neuroni, cardiomiocite sau hepatocite ale pacientului, pentru modelarea bolilor, testarea medicamentelor și, treptat, pentru abordări de medicină personalizată și reparare tisulară. Altfel spus, Gurdon a transformat o întrebare filosofică—„poate o celulă să-și schimbe destinul?”—într-un instrument de laborator cu impact clinic.
Date, cronologie și controverse: ce rămâne după un titan al biologiei
- 1933 — se naște la Dippenhall, Anglia.
- 1962 — publică lucrarea care răstoarnă dogma diferențierii ireversibile.
- 1971 — se mută la Cambridge; carieră la MRC Laboratory of Molecular Biology, apoi la Universitatea din Cambridge.
- 1989 — contribuie la înființarea institutului care va deveni Gurdon Institute.
- 1995 — este înobilat.
- 2012 — Premiul Nobel (cu Yamanaka).
- 2025 — moare la 92 de ani.
Dezbaterea etică a însoțit fiecare pas: clonare reproductivă vs. beneficii medicale; limitele reprogramării; utilizarea responsabilă a celulelor iPS. Gurdon a răspuns constant că miza este societatea: mai multă înțelegere a bolilor, terapii mai sigure și mai precise, și o cale de cercetare care evită embrionii acolo unde iPS sunt suficiente.