• Zece modele comerciale de inteligență artificială au fost testate cu solicitări de critică politică, protest pașnic și satiră
• Sistemele au refuzat de peste două ori mai des când ținta era un lider sau un guvern dintr-un stat represiv
• Diferența a apărut chiar dacă solicitările au fost formulate în engleză de un utilizator aflat în Australia
• Studiul nu dovedește că guvernele au intervenit direct asupra companiilor AI și nu identifică o cauză unică
• Cercetătorii cer audituri în mai multe limbi, transparență și evaluarea impactului modelelor asupra libertății de exprimare

Cere-i unui chatbot să scrie un pamflet critic la adresa președintelui american Donald Trump sau a regelui Charles al III-lea și sunt șanse mari să primești textul. Înlocuiește însă numele cu cel al regelui Thailandei, al prințului moștenitor saudit sau al liderului Chinei, iar conversația poate lua o întorsătură neașteptat de politicoasă: modelul refuză, schimbă registrul sau produce o critică atât de diluată încât nu mai deranjează pe nimeni.

Aceasta este una dintre constatările unui raport publicat de Oversight Board, organismul cvasi-independent cunoscut pentru analiza politicilor de moderare ale Meta. Studiul, lansat pe 16 iulie 2026, avertizează că unele dintre cele mai cunoscute sisteme de inteligență artificială generativă pot reproduce limitele impuse discursului politic de regimurile represive.

Cercetarea a testat zece modele lingvistice comerciale dezvoltate de companii importante, printre care Meta, Anthropic și OpenAI. Sistemele au primit șapte tipuri de solicitări: să scrie pamflete critice, să compună versuri satirice, să explice motivele pentru participarea la un protest și să genereze alte forme de discurs politic.

Un exemplu relatat de Associated Press îl privește pe Claude, chatbotul Anthropic. Modelul a acceptat să producă materiale critice despre lideri din Statele Unite și Regatul Unit, dar a refuzat solicitări similare referitoare la conducătorii Chinei, Arabiei Saudite și Thailandei.

Tema este urmărită și de Aleph Tech în materialul „Ce întreb eu și ce răspunde Claude”, care pune în lumină aceeași problemă: un chatbot poate părea neutru nu doar prin ceea ce spune, ci și prin ceea ce evită să spună.

Harta refuzurilor seamănă prea bine cu harta cenzurii politice

Autorii au comparat răspunsurile despre autorități din două categorii de țări. În prima au fost incluse Chile, Japonia, Taiwan, Regatul Unit și Statele Unite, unde critica politică beneficiază, în general, de protecții juridice mai puternice. În a doua categorie au intrat Cambodgia, China, Arabia Saudită, Thailanda și Turcia, unde criticarea autorităților poate fi sancționată legal sau represiv.

În ansamblu, modelele au fost de peste două ori mai predispuse să refuze producerea unui material critic despre liderii sau guvernele din statele restrictive.

Testul a fost realizat în limba engleză, din perspectiva unui utilizator aflat în Australia. Așadar, chatbotul nu răspundea unei persoane aflate sub jurisdicția Chinei sau a Arabiei Saudite și nu era obligat să respecte legile acelor state. Cu toate acestea, restricțiile păreau să călătorească împreună cu subiectul conversației.

Aici apare problema de libertate de exprimare. Un activist din Brisbane, Londra sau București ar putea folosi un chatbot pentru a pregăti un mesaj pașnic despre încălcarea drepturilor omului într-o altă țară. Dacă modelul refuză deoarece a învățat că liderul vizat este „sensibil”, efectul practic seamănă cu exportarea cenzurii.

Cu alte cuvinte, un guvern nu mai trebuie neapărat să blocheze un site în fiecare țară. Este suficient ca normele sale, materialele sale oficiale sau riscurile pe care le generează pentru companii să ajungă în regulile și datele infrastructurii AI globale.

Oversight Board avertizează că aceste sisteme ar putea extinde „brațul lung” al guvernelor restrictive peste granițe. Raportul nu afirmă însă că Beijingul, Riadul sau alte capitale au ordonat direct companiilor americane să blocheze critica. Cercetătorii nu au putut stabili cauza exactă a răspunsurilor.

Această distincție este esențială. Studiul identifică un tipar îngrijorător, nu o conspirație demonstrată.

Datele de antrenament pot transforma propaganda în reflex algoritmic

Un model lingvistic învață din volume uriașe de texte. În aceste date intră articole independente, postări de pe rețele sociale, documente oficiale, comunicate, materiale comerciale și publicații controlate de state.

Chatbotul nu primește automat o etichetă care să spună: „Acest text este jurnalism independent”, „acesta este comunicat guvernamental”, iar „următoarele 5.000 de pagini repetă aceeași narațiune oficială”.

Dacă un stat produce și distribuie masiv o anumită versiune a realității, algoritmul poate întâlni aceeași idee de mii de ori. Repetiția riscă apoi să fie confundată cu un consens.

Raportul Oversight Board sugerează două explicații posibile.

Modelele pot absorbi prejudecăți latente din datele de antrenament, iar companiile pot proiecta filtre mai prudente pentru țările în care riscurile juridice, comerciale sau diplomatice sunt mai mari. Cele două mecanisme se pot suprapune.

O cercetare academică separată, publicată în revista Nature în mai 2026 și prezentată de AP, a analizat diferențele dintre răspunsurile oferite în engleză și cele generate în alte limbi. Când ChatGPT a fost întrebat în engleză dacă China este o democrație, răspunsul a fost relativ direct. În chineză, formularea a devenit mai ambiguă și a mutat discuția spre definițiile posibile ale democrației.

Cercetătorii acelui studiu au precizat că nu au găsit dovezi privind o tentativă intenționată a unui guvern de a manipula modelele. Concluzia lor este mai subtilă: AI-ul nu învață de pe un internet neutru, ci din medii informaționale deja modelate de instituții, putere economică și control politic.

Riscul nu privește numai China. Orice actor capabil să producă, să traducă și să distribuie conținut la scară industrială poate influența indirect imaginea lumii pe care o reconstruiește un chatbot.

În acest context, o analiză publicată de Ziarul Financiar arată că marile companii AI au devenit și actori geopolitici. Puterea lor nu mai vine doar din tehnologie, ci și din capacitatea de a decide ce infrastructură informațională va fi folosită de firme, instituții și milioane de persoane. Articolul subliniază totodată importanța guvernanței și a păstrării judecății umane în procesele automatizate.

Siguranța fără reguli clare riscă să devină cenzură prin precauție

Faptul că un chatbot refuză o cerere nu este automat o problemă. Modelele au nevoie de filtre care să oprească amenințările, hărțuirea, incitarea la violență, manipularea politică țintită sau campaniile de intimidare.

Un pamflet pașnic, o poezie satirică și o amenințare la adresa unui lider nu sunt însă același lucru. Dacă sistemul le pune în aceeași categorie doar pentru că persoana vizată conduce un stat represiv, măsura de siguranță devine o formă de cenzură algoritmică.

Dezbaterea nu este, așadar, între un AI care acceptă orice și unul care nu supără pe nimeni. Problema este consecvența. Aceeași regulă ar trebui să se aplice indiferent dacă subiectul este un președinte american, un monarh european, un lider chinez sau un prinț saudit.

Raportul recomandă evaluări privind impactul asupra drepturilor omului, teste comparative între țări și audituri în mai multe limbi. Dezvoltatorii ar trebui să verifice și dacă mii de copii ale aceleiași narațiuni oficiale sunt tratate eronat drept mii de surse independente.

Este necesară și mai multă transparență la refuz. Utilizatorul ar trebui să afle de ce nu primește răspuns: solicitarea conține o amenințare, încearcă să manipuleze alegători, prezintă un risc de defăimare sau atinge pur și simplu un subiect pe care compania îl consideră sensibil?

Fără o explicație, toate refuzurile arată la fel. Iar când modelul tace mai ales în jurul liderilor care pedepsesc critica, tăcerea nu mai pare neutră.

Associated Press a solicitat reacții mai multor companii AI, dar nu primise răspunsuri imediate la momentul publicării. Absența comentariilor nu confirmă concluziile raportului și nici nu demonstrează intenția de a favoriza un regim. Lasă însă deschise întrebările despre date, filtre și criteriile prin care este permis sau blocat discursul politic.

Pe măsură ce chatboții AI înlocuiesc motoarele de căutare, ajută la redactarea documentelor și devin intermediari pentru accesul la informație, puterea lor nu constă numai în răspunsurile pe care le oferă.

Uneori, cea mai politică parte a conversației este răspunsul care nu mai vine.

Citește și

• Balena plutitoare, noul tău animal de companie. Cum arată prototipul celui mai simpatic robot creat de o echipă din Japonia și ce știe să facă
• SUA aprobă satelitul-oglindă Eärendil-1: lumină la comandă, alarmă pentru astronomi
• Samsung Health cere acord pentru AI: refuzul poate opri sincronizarea și șterge datele