• O erupție solară radio de tip IV a durat aproape 19 zile, de aproape patru ori mai mult decât recordul anterior
• Fenomenul a fost observat între 21 august și 9 septembrie 2025 de misiuni NASA și ESA, inclusiv Solar Orbiter, Parker Solar Probe, Wind și STEREO-A
• Semnalul se intensifica și slăbea la fiecare 45–60 de minute, ca o „bătaie de inimă” produsă de câmpuri magnetice uriașe
• Cercetătorii cred că sursa se afla lângă un helmet streamer, o structură magnetică enormă din atmosfera Soarelui
• Descoperirea poate îmbunătăți prognozele de vreme spațială, importante pentru sateliți, GPS, comunicații radio și rețele electrice

Soarele a produs un semnal radio atât de persistent încât cercetătorii au fost nevoiți să-și recalibreze așteptările. În august 2025, mai multe misiuni NASA și ESA au detectat o erupție solară radio de tip IV, un tip de semnal asociat cu particule energizate care se mișcă prin câmpurile magnetice ale Soarelui.

În mod normal, asemenea fenomene apar, strălucesc în datele radio și dispar în câteva ore sau, în cazuri mai rare, în câteva zile. Acesta a continuat aproape 19 zile. Potrivit NASA, recordul anterior era de aproximativ cinci zile. Diferența este atât de mare încât fenomenul seamănă mai puțin cu o scânteie solară și mai mult cu o lampă cosmică lăsată aprinsă prea mult timp.

Evenimentul a avut loc între 21 august și 9 septembrie 2025 și a fost descris într-o lucrare publicată în The Astrophysical Journal Letters, sub titlul „Unprecedented 19 Day Type IV Radio Burst as a Corotating Electron Reservoir”. Autorii au analizat un semnal radio de tip IV în intervalul 0,5–3 MHz, adică frecvențe joase care pot dezvălui ce se întâmplă în regiunile extinse ale atmosferei solare.

Pe scurt, cercetătorii au surprins un rezervor uriaș de electroni energizați, ținuți captivi de câmpuri magnetice deasupra Soarelui. Acești electroni au continuat să producă emisii radio mult mai mult decât se credea posibil. Nu a fost un foc de artificii solar, ci un ecou prelungit al unei mașinării magnetice uriașe.

Patru sonde au urmărit aceeași sursă rotindu-se cu Soarele

Fenomenul a devenit și mai interesant prin felul în care a fost observat. Nu a fost detectat de un singur instrument care a stat fix cu ochii pe Soare. A fost urmărit pe rând de mai multe nave spațiale, pe măsură ce sursa semnalului se rotea odată cu Soarele.

Solar Orbiter, misiune comună ESA/NASA, a văzut semnalul prima. Aproape două săptămâni mai târziu, Parker Solar Probe și nava Wind, aflată mai aproape de Pământ, au detectat același semnal. Apoi a venit rândul STEREO-A, observatorul solar NASA care privește Soarele dintr-o altă poziție orbitală. Această succesiune le-a arătat cercetătorilor că nu aveau în față o serie de erupții separate, ci o singură sursă de lungă durată, purtată în jur de rotația solară.

Este un detaliu esențial. Dacă semnalul ar fi venit din mai multe izbucniri independente, povestea ar fi fost despre o perioadă agitată a Soarelui. Dar datele indică o structură persistentă, un fel de depozit magnetic în care electronii au rămas prinși și activi timp de aproape trei săptămâni.

NASA spune că observațiile au permis și testarea unei metode prin care sursa unui semnal radio solar poate fi localizată folosind date de la o singură navă spațială. În viitor, o astfel de tehnică ar putea fi utilă pentru prognozele de vreme spațială, mai ales atunci când nu există mai multe sonde poziționate ideal în jurul Soarelui.

Sursa probabilă a fost plasată lângă un helmet streamer, o structură magnetică gigantică ce se arcuiește din atmosfera solară și se întinde departe în spațiu. Numele sună aproape simpatic, dar obiectul nu are nimic mic sau decorativ. Este o construcție naturală de plasmă și câmp magnetic la o scară pe care mintea umană o traduce greu în imagini obișnuite.

Pulsul de o oră indică o capcană magnetică uriașă

Detaliul care a dat fenomenului aerul de mister cosmic a fost ritmul. Semnalul nu a rămas doar aprins. Se intensifica și slăbea la intervale de aproximativ 45–60 de minute. Pentru instrumentele radio, Soarele părea să bată într-un ritm aproape regulat.

Cercetătorii nu spun că Soarele are o inimă, evident. Explicația probabilă este mai tehnică, dar la fel de spectaculoasă: structura magnetică în care erau prinși electronii vibra. Câmpurile magnetice și plasma din coroana solară pot oscila, iar aceste vibrații pot comprima și relaxa periodic particulele captive. Rezultatul este un semnal radio care pulsează, ca o sonerie uriașă lovită iar și iar de dinamica solară.

NASA explică fenomenul printr-un proces de comprimare și întindere repetată a electronilor prinși în câmpul magnetic, ceea ce schimbă luminozitatea emisiei radio. Imaginea este aceea a unei capcane magnetice care respiră: se strânge, se relaxează, apoi repetă ciclul.

Dimensiunea structurii este greu de cuprins. Autorii studiului estimează că sursa se întindea pe aproximativ 2,5–3 raze solare transversal și se afla la înălțimi de 6–10 raze solare față de centrul Soarelui. În termeni mai intuitivi, vorbim despre o regiune de ordinul milioanelor de kilometri.

Planeta noastră ar încăpea acolo fără să strice prea mult compoziția.

Evenimentul a coincis și cu trei ejecții coronale de masă rapide, cunoscute ca CME. Acestea sunt erupții masive prin care Soarele aruncă plasmă și câmp magnetic în spațiu. Cercetătorii suspectează că aceste trei CME-uri au alimentat din nou rezervorul de electroni sau au remodelat structura magnetică, menținând semnalul activ mult mai mult decât într-un caz obișnuit.

Furtunile solare pot afecta sateliți, GPS și rețele electrice

Descoperirea nu contează doar pentru că sună bine într-un titlu. Ea spune ceva important despre modul în care Soarele poate stoca și elibera energie în atmosfera sa extinsă. Dacă astfel de rezervoare de electroni pot exista timp de săptămâni, modelele de vreme spațială trebuie să țină cont de fenomene mai persistente și mai organizate decât se presupunea.

Vremea spațială este expresia folosită pentru efectele activității solare asupra mediului din jurul Pământului. Pentru oameni, la sol, aceste fenomene nu sunt periculoase în mod direct. Atmosfera și câmpul magnetic al planetei ne protejează. Pentru tehnologie însă, situația este mai delicată.

NOAA, prin Space Weather Prediction Center, explică faptul că erupțiile solare și furtunile geomagnetice pot perturba comunicațiile radio, pot afecta sateliții, pot reduce precizia sistemelor GPS și, în cazuri severe, pot pune presiune pe rețelele electrice.

De aceea, un semnal solar de 19 zile este mai mult decât o curiozitate astronomică. El poate deveni o piesă din puzzle-ul prognozelor mai bune. Dacă oamenii de știință pot localiza mai precis sursele radio și pot înțelege cum se mențin aceste rezervoare de particule, pot anticipa mai bine anumite riscuri pentru infrastructura din jurul Pământului.

Lucrarea publicată în The Astrophysical Journal Letters susține că noua metodă de localizare a sursei radio poate avea aplicații operaționale pentru monitorizarea șocurilor produse de ejecții coronale de masă și pentru înțelegerea conexiunilor magnetice care leagă regiuni îndepărtate din heliosferă.

Soarele nu a trimis un mesaj, nu a cântat și nu a bătut la propriu ca o inimă. A produs însă un semnal radio cu ritm, durată record și o structură magnetică atât de mare încât obligă cercetătorii să privească altfel coroana solară. Iar pentru o civilizație care depinde de sateliți, GPS, internet, aviație și rețele electrice, fiecare astfel de lecție despre comportamentul Soarelui este mai practică decât pare la prima vedere.

Citește și

• Jensen Huang urcă în avionul lui Trump în ultimul moment. În joc sunt cipurile care decid cursa AI
• AI-ul a intrat în războiul fraudelor crypto. Acum scrie capcane și ridică ziduri
• AI-ul învață să dea timpul înapoi. Cercetătorii Penn caută cauzele ascunse din natură