• OpenAI a publicat un anunț pentru rolul de „Head of Preparedness”, descris de Sam Altman drept „critic” și „stresant”
  • Presa notează un pachet de compensare de peste 555.000 de dolari/an plus equity, semnal al mizei (și al presiunii) postului
  • Rolul vizează riscuri de frontieră: securitate cibernetică, impact asupra sănătății mintale și alte scenarii cu „harm” sever
  • OpenAI își leagă rolul de propriul Preparedness Framework, pe care spune că îl actualizează și îl publică la fiecare lansare majoră de model
  • Mișcarea vine într-un moment în care Altman avertizează public asupra unei intensificări a fraudei și a riscurilor facilitate de inteligență artificială

Într-o industrie în care titlurile de job au ajuns să sune ca episoade din Black Mirror, OpenAI caută un „Head of Preparedness” — adică persoana care își asumă mandatul de a se uita fix la ce poate merge prost atunci când modelele devin mai puternice. Sam Altman a promovat rolul public, spunând că e „un rol critic” și, deloc surprinzător, „stresant”.

Ce s-a întâmplat? OpenAI a publicat o poziție de conducere în zona de siguranță, legată de „Preparedness”, cu responsabilități care țin de evaluarea capabilităților și riscurilor modelelor avansate și de implementarea măsurilor de reducere a acestora înainte (și după) lansare.

Cine este implicat? OpenAI (prin echipele de Safety/Preparedness), Sam Altman (care a împins public mesajul), iar indirect: ecosistemul de securitate, partenerii comerciali și autoritățile care urmăresc tot mai atent cum arată „siguranța” la un laborator de inteligență artificială.

Recomandări

VIAȚĂ VEȘNICĂ ÎN CLOUD
YOUTUBE ELIMINĂ DEEPFAKE LA CERERE
ȘTIINȚA PRINDE ARIPI

Pachetul salarial raportat în presă — peste 555.000 de dolari pe an, plus equity — spune, fără subtilități, că jobul nu e doar despre politici frumoase în PDF-uri, ci despre decizii grele, cu impact asupra produselor și reputației companiei.

De ce acum: AI scade pragul pentru phishing, malware și exploatarea vulnerabilităților

În 2025, „abilități” precum scrierea de cod, analizarea de loguri, generarea de texte convingătoare sau sintetizarea rapidă a pașilor de atac nu mai sunt „bonusuri” de productivitate — sunt și multiplicatori de risc.

Aici intră partea care interesează direct zona de securitate cibernetică: modele mai bune pot ajuta la găsirea vulnerabilităților, la automatizarea unor fluxuri de atac și la industrializarea unor tactici precum phishing. De altfel, Altman a vorbit în 2025 despre o posibilă „criză a fraudei” alimentată de AI (în special prin imitare/impersonare), sugerând că societatea și instituțiile nu sunt pregătite pentru viteza cu care cresc capabilitățile.

De ce e important/relevant? Pentru că, dacă AI face atacurile mai ieftine și mai scalabile, apărătorii trebuie să răspundă nu doar cu patch-uri și training, ci și cu reguli de acces, monitorizare și limitări impuse chiar la nivelul modelelor. De aici, logica rolului: nu e suficient să „învățăm utilizatorii să nu dea click”; trebuie să gândim capabilitățile modelului ca pe o infrastructură cu potențial dual — utilă și periculoasă.

Între laborator și lansare: frâne, testare și „circuit breakers”

Cum s-a desfășurat (și ce presupune rolul)? Conform descrierilor publice ale postului și ale cadrului OpenAI, Head of Preparedness ar conduce o echipă mică, cu impact mare, care face trei lucruri esențiale: evaluează capabilități, construiește modele de amenințări (threat models) și coordonează mitigări aplicabile în produs — adică în ChatGPT și în API-uri, nu doar în rapoarte interne.

OpenAI leagă direct această muncă de Preparedness Framework — un set de procese și benchmark-uri pe care compania spune că le actualizează și le publică odată cu lansările de modele „frontier”. Într-o actualizare a cadrului, OpenAI menționează explicit că va continua să publice concluzii de Preparedness pentru lansări precum GPT-4o și alte sisteme de ultimă generație.

Pe românește, jobul ar suna cam așa:

  • „Vreau să știu ce poate modelul în lumea reală, nu doar în demo.”
  • „Vreau să știu cum ar arăta un abuz plauzibil, la scară.”
  • „Și vreau un plan tehnic care să reducă riscul fără să rupă produsul.”

Iar când Altman spune „stresant”, e ușor de intuit de ce: în momentul în care un model nou crește în capabilitate, fiecare decizie de lansare devine un echilibru între viteză, utilitate și riscuri — inclusiv riscuri de malware sau de atacuri automate.

Reglementarea rămâne în aer: cât poate face auto-controlul industriei

Când a avut loc? Știrile despre recrutare și detaliile despre rol au apărut în presa internațională pe 28–29 decembrie 2025.

Unde e nuanța? Mișcarea poate fi citită în două chei, ambele adevărate:

  1. Ca un semnal pozitiv — OpenAI pune resurse serioase în siguranță și încearcă să formalizeze managementul riscurilor.
  2. Ca un semnal de alarmă — dacă ai nevoie de un „șef al pregătirii pentru scenarii catastrofale”, înseamnă că tehnologia a ajuns suficient de puternică încât riscurile nu mai sunt abstracte.

În plus, apare inevitabil dezbaterea despre reglementare AI: cât de mult poate fi lăsat pe seama auto-reglării și cât trebuie standardizat din exterior, prin norme și audit. The Guardian notează că supravegherea formală rămâne limitată, în timp ce companiile încearcă să se „autoghideze” într-un domeniu fără precedent istoric clar.

Concluzia pragmatică: rolul de Head of Preparedness nu este o „soluție” la riscurile AI, dar este un indicator că industria începe să trateze securitatea cibernetică și alte riscuri de frontieră ca pe un „cost inevitabil al progresului”, nu ca pe o notă de subsol. Iar dacă 2023–2024 au fost anii în care AI a devenit mainstream, 2025–2026 par să fie anii în care devine mainstream întrebarea: „Ok, și cine apasă frâna când e nevoie?”

Citește și