• Boom Supersonic își adaptează tehnologia de propulsie supersonică pentru generarea de electricitate în centre de date
• Turbina „Superpower” este gândită ca modul de energie livrabil rapid, la scară mare, pentru infrastructura de inteligență artificială
• Crusoe, operator de infrastructură pentru AI, a comandat 29 de unități, cu o capacitate totală anunțată de ~1,21 GW
• Boom a anunțat o finanțare de 300 milioane de dolari pentru dezvoltarea tehnologiei
• Mișcarea vine pe fondul crizei de putere din industria AI: conectarea la rețea și creșterea capacității durează, iar cererea explodează

Industria de inteligență artificială are o problemă care nu ține de algoritmi: curentul. Modelele mari de AI mănâncă energie pe bandă rulantă, iar centrele de date au nevoie de alimentare stabilă, 24/7, fără „pauze de rețea” și fără ani de așteptare pentru aprobări și conexiuni noi.

În acest context, o idee care pare la prima vedere desprinsă dintr-un film SF începe să sune… pragmatic: dacă nu poți obține suficientă putere din rețea la timp, îți aduci propria centrală lângă servere.

Ce s-a întâmplat?

Boom Supersonic — compania care dezvoltă avionul supersonic Overture — a anunțat că folosește aceeași bază tehnologică a motorului supersonic pentru un generator dedicat centrelor de date. Produsul se numește „Superpower” și este o turbină capabilă să livreze 42 MW per unitate, potrivit informațiilor publicate de presa de tehnologie.

Cine este implicat?

Pe lângă Boom, în poveste intră Crusoe, companie care dezvoltă infrastructură pentru AI și care a plasat o comandă anunțată public: 29 de turbine, pentru un total de aproximativ 1,21 GW. Asta înseamnă, în termeni simpli, „curent cât pentru un mic oraș” pus la dispoziția unor campusuri de servere — o scală relevantă pentru valul actual de investiții în data center.

Cum s-a desfășurat?

Boom își vinde conceptul ca pe o reutilizare inteligentă a aceleiași „inimi” de motor: ce trebuie să fie ultra-eficient și robust pentru un avion supersonic poate fi recalibrat ca să devină o turbină de generare electrică. Ideea-cheie: să construiești un modul relativ standardizat (într-un format „containerizat”, ușor de transportat și instalat), care să fie pus lângă centrele de date atunci când rețeaua nu poate livra suficientă putere sau nu o poate livra repede.

Când a avut loc?

Materialele care au declanșat discuția sunt datate 28 decembrie 2025, iar anunțurile privind comenzile și finanțarea sunt tratate ca actualitate de publicațiile care au relatat subiectul.

De ce este important/relevant?

Pentru că e un semnal clar că problema energetică a inteligenței artificiale a ajuns la „nivelul de hardware greu”. Companiile nu mai vorbesc doar despre eficiență software, ci despre cum își asigură megawați reali, pe termen scurt și mediu. Financial Times notează presiunea tot mai mare asupra rețelelor și timpii de implementare care nu țin pasul cu ritmul în care se construiesc și se umplu centrele de date. În traducere: poți avea GPU-uri, dar fără energie constantă ele sunt doar niște radiatoare scumpe.

De aici și atractivitatea unor soluții „la cheie”: dacă o turbină de 42 MW poate fi livrată și pusă în funcțiune relativ repede, operatorii câștigă un avantaj competitiv imediat — mai ales în regiunile unde infrastructura electrică este suprasolicitată sau extinderea rețelei se mișcă lent.

Boom adaugă și un argument de business care sună ca un „two birds, one engine”: rularea turbinelor în teren, în condiții reale, ar produce date și experiență operațională care pot accelera maturizarea tehnologiei de motor — inclusiv pentru ambițiile sale de zbor supersonic.

Unde apare nuanța (și controversa)?

În ecuație intră inevitabil întrebarea climatică. Astfel de turbine sunt, de regulă, legate de combustibili fosili (de exemplu, gaz), iar asta intră în tensiune cu promisiunile marilor jucători tech privind decarbonizarea. Presa economică a punctat deja dilema: soluțiile rapide pentru „foamea de energie” a AI pot împinge industria spre generare locală pe combustibili fosili, cel puțin ca soluție de tranziție — lucru care complică raportările de sustenabilitate și strategiile pe termen lung.

Pe scurt, avem un trade-off tipic pentru tehnologie în 2025: viteză și scală versus amprenta de carbon și acceptabilitatea publică. Iar faptul că un producător de motoare supersonice intră în joc arată cât de neobișnuite devin soluțiile atunci când cererea de energie depășește infrastructura disponibilă.

Citește și

• Bitcoin în 2026. 200.000 $ e posibil, dar nu „gratis” — și depinde de cine conduce piața: oamenii sau instituțiile
• Marea Britanie își pune statul pe chat. GOV.UK lansează un chatbot AI pentru întrebările „de viață” ale cetățenilor
• X Corp dă în judecată un startup care vrea să reînvie Twitter. Bătălia pentru pasărea albastră ajunge în instanță