• Stresul de sărbători crește pentru o parte mare a populației, iar în SUA consumul de alcool urcă sezonier; unele sondaje indică o creștere medie de aproximativ 27% în perioada Thanksgiving–Anul Nou
• Un centru de recuperare din Mansfield, Texas (Texas Health Addiction Recovery Center) folosește realitate virtuală (VR) pentru a expune pacienții la situații care le declanșează pofta înainte de a reveni în viața de zi cu zi
• Terapia simulează contexte sociale reale (petreceri, baruri, mese de familie) și poate include stimuli multisenzoriali, inclusiv mirosuri asociate cu băutura preferată
• Studiile recente sugerează că expunerea la „triggers” în VR, combinată cu terapie cognitiv-comportamentală (CBT), poate reduce cravingul și anxietatea la persoane cu tulburare de consum de alcool
• Specialiștii subliniază că VR nu înlocuiește tratamentele clasice, ci le completează: e un fel de antrenament pentru creier, într-un mediu sigur și controlat

Pentru mulți dintre noi, sfârșitul de an e perioada în care calendarul se umple de întâlniri, mesele se lungesc și „hai, măi, doar un pahar” vine la pachet cu sarmalele. Pentru cine încearcă să rămână sobru, însă, sărbătorile sunt o cursă cu obstacole. Sondajele American Psychological Association arată că în jur de 38% dintre americani declară stres mai mare în sezonul de iarnă, iar stresul e un combustibil clasic pentru recăderi.

În același timp, consumul de alcool urcă tocmai atunci când tentațiile sunt peste tot. Estimări citate în presa americană arată că, în medie, oamenii beau cu circa 27% mai mult între Thanksgiving și Anul Nou.

Nu e doar impresia noastră: și industria băuturilor confirmă indirect fenomenul, cu o parte semnificativă a vânzărilor concentrate în acest interval.

Cu alte cuvinte, dacă dependența e un film cu suspans, sărbătorile sunt scena în care se sting luminile și apare antagonistul cu zâmbet larg și sticlă în mână.

Cum arată „simulatorul de petreceri” din Texas și ce învață pacienții acolo

În Mansfield, Texas, clinicienii de la The Addiction Recovery Center by Texas Health au decis să nu mai trimită pacienții „la luptă” fără antrenament. Ei folosesc căști de realitate virtuală pentru a recrea exact momentele care, în viața reală, te pot împinge spre recădere: o petrecere, o ieșire la bar, o masă în familie unde alcoolul e în centrul ritualului.

Pacientul intră în scenă, iar corpul reacționează. Asta e partea fascinantă: creierul nu face o diferență perfectă între „virtual” și „aproape real”. Unii pacienți observă imediat semnele clasice ale anxietății și poftei: respirație scurtă, mâini umede, tensiune, impulsul de „a lua ceva din peisaj”. Terapeutul nu doar observă, ci îi ghidează să recunoască reacția și să o regleze.

Iar clinica merge chiar mai departe. Scenariile pot fi personalizate pe „băutura de preferință” – la propriu. În timpul sesiunilor, terapeuții pot introduce mirosuri asociate alcoolului consumat frecvent de pacient (gin, vodcă etc.). Practic, e un test de stres pentru simțuri, nu doar pentru imaginație.

Dacă pare dur, e pentru că asta e ideea: mai bine să înveți cum să spui „nu” într-un spațiu controlat decât să descoperi la masa de Crăciun că nu ai un plan.

Ce spune cercetarea: VR ca expunere controlată, alături de CBT

Metoda are logică terapeutică solidă și nu vine din nimic. În ultimii ani, expunerea controlată la triggers (cue exposure therapy) a fost folosită în tratamentul dependențelor, dar VR îi dă o mască nouă: mai realistă, mai sigură, mai ușor de repetat.

Un studiu clinic amplu în desfășurare, E-Reva, investighează dacă terapia de expunere în VR (VR-CET) adăugată la CBT reduce pofta și consumul de alcool mai bine decât CBT singură.

Cercetări de fezabilitate din Danemarca arată că pacienții consideră VR utilă pentru a învăța mecanisme de coping și pentru a-și crește încrederea că pot gestiona situații cu risc.

O revizuire de studii publicată în 2025 indică rezultate promițătoare: VR poate reduce cravingul atunci când face parte dintr-un plan complet de recuperare.

Pe scurt: VR nu e terapia în sine, ci sala de antrenament în care terapia prinde mușchi.

Unde se oprește magia: limite, costuri și întrebarea transferului în viața reală

Ca să nu cădem în capcana hype-ului: VR nu garantează sobrietatea și nu funcționează pentru toți la fel. Specialiștii insistă că efectul depinde de cât de personalizate sunt scenariile, de calitatea terapiei clasice din jurul lor și de stadiul pacientului.

Mai sunt și obstacole logistice: echipamentele costă, terapeuții trebuie formați, iar clinica trebuie să mențină un echilibru fin între expunere utilă și supraîncărcare emoțională. Plus întrebarea esențială: cât de bine se transferă calmul din VR în momentul real, când prietenii insistă, muzica e tare și contextul social apasă? Exact asta încearcă să măsoare studiile în curs.

Totuși, imaginea de ansamblu e clară: pe măsură ce tehnologia devine mai accesibilă, VR are șanse să devină un instrument standard în centrele de recuperare, mai ales în perioadele cu risc mare.

Într-o frază: uneori, ca să înfrunți lumea reală fără să cazi, ai nevoie să o exersezi întâi într-o lume virtuală. Iar pentru cine se luptă cu dependența, asta poate fi diferența dintre „doar un pahar” și încă un an de sobrietate.

Citește și

• Mexic vrea să-și pună AI-ul pe steroizi. Coatlicue, supercomputerul de 314 petaflops
• Huawei Mate X7 iese din China pe 11 decembrie. Pliabilul de top ajunge global din Dubai
• Ucraina deschide era semnalului din cer. Starlink Direct to Cell intră pe telefoanele Kyivstar