- Un cuptor uriaș va transforma praful lunar în cupole de sticlă rezistente la radiații.
- Interiorul include locuințe, laboratoare, sere, săli de sport, zone sociale, legate prin lifturi și poduri suspendate.
- Energia este generată cu panouri solare care susțin un ecosistem agricol capabil să producă oxigen și hrană.
- NASA produce cipuri cu mostre din celulele astronauților pentru a le testa în spațiu.
NASA accelerează pregătirile pentru viitoarea eră a vieții în spațiu, combinând arhitectura futuristă cu medicina avansată. Pe de o parte, agenția spațială americană finanțează construirea unor habitate uriașe din sticlă, suflate direct din praful lunar. Pe de altă parte, lansează proiectul AVATAR, o inițiativă care plasează mostre de țesut uman pe cipuri miniaturale pentru a testa efectele cosmosului asupra corpului, înainte ca oamenii să ajungă acolo.
Advertisment
Ambele proiecte fac parte din strategia programului Artemis, care își propune nu doar să ducă din nou astronauți pe Lună, ci și să îi ajute să trăiască acolo în siguranță.
Cum vor fi construite habitatele de sticlă pe Lună?
Procesul începe cu un cuptor cu microunde care topește compușii de sticlă din praful lunar, cunoscut sub numele de regolit. Printr-un sistem de țevi metalice, masa topită este suflată cu gaz sub presiune, formând – în gravitația redusă a Lunii – sfere uriașe, asemănătoare unor bule transparente.
Pe măsură ce se răcesc, aceste sfere se întăresc, devenind structuri rezistente, cu diametre de până la 500 de metri.
Sfera centrală va fi dedicată spațiilor de locuit și de lucru, în timp ce straturile exterioare vor fi umplute cu praf lunar liber, pentru izolare termică și protecție împotriva radiațiilor.
Interiorul va include locuințe, laboratoare, sere, săli de exerciții și zone sociale, toate interconectate prin lifturi și poduri suspendate.
Energia va fi generată prin panouri solare integrate în sticlă, iar condensul creat între straturi va furniza apă, susținând un ecosistem agricol capabil să producă oxigen și hrană.
Structurile vor fi întărite cu metale precum titanul și magneziul, făcându-le chiar mai rezistente decât oțelul.
„Inițial, mulți au spus că sticla e prea fragilă, dar am demonstrat că poate fi adaptată pentru a rezista la impactul micrometeoriților și la variațiile extreme de temperatură”, spune șeful de proiect.
Ce este proiectul AVATAR și cum protejează sănătatea astronauților?
În paralel cu dezvoltarea habitatelor, NASA testează un concept medical inovator: A Virtual Astronaut Tissue Analog Response – prescurtat AVATAR.
Proiectul presupune crearea unor cipuri de dimensiunea unui stick USB, care conțin mostre de țesut uman, realizate din celulele astronauților. Aceste „organe pe cip” vor fi trimise în spațiu alături de echipajul misiunii Artemis II, fiind expuse la aceleași radiații și condiții extreme ca oamenii reali.
Prin compararea reacțiilor acestor mostre cu starea reală a astronauților, cercetătorii vor putea înțelege mai bine cum reacționează corpul uman la mediul cosmic și vor putea dezvolta tratamente preventive.
NASA a identificat cinci pericole majore ale zborului spațial:
- radiațiile,
- izolarea,
- distanța față de îngrijirea medicală,
- gravitația scăzută,
- mediul închis.
Pe termen lung, tehnologia AVATAR ar putea revoluționa și medicina de pe Pământ, permițând testarea tratamentelor pe mostre personalizate înainte de aplicarea lor pe pacienți.
Cât de aproape suntem de viața în cupolele lunare?
Primele teste pentru habitatele din sticlă vor fi realizate într-o cameră cu vid, urmate de zboruri parabolice care vor simula microgravitația și de experimente pe Stația Spațială Internațională.
Dacă rezultatele sunt promițătoare, NASA plănuiește primele demonstrații direct pe suprafața Lunii în următorii ani.
Putem visa la un viitor cu orașe formate din sfere de sticlă interconectate prin poduri suspendate, complet autosustenabile. Un ecosistem închis, alimentat de lumina solară, capabil să susțină viața umană în afara Pământului.
Partenerii noștri