• Deadbots sunt avataruri AI ale persoanelor decedate, folosite deja în advocacy și instanțe
• Industria „vieții digitale” ar putea atinge 80 miliarde $ în 10 ani
• Puterea lor stă în exploatarea emoțiilor și a dorului de cei dispăruți
• Cercetătorii și juriștii avertizează asupra riscului de exploatare comercială
• Lipsa unor reguli clare face ca dezbaterea etică și legală să fie urgentă

Deadbots, avataruri AI care reproduc chipul, vocea și personalitatea celor dispăruți, apar în contexte tot mai vizibile. În iulie, familia lui Joaquin Oliver, victimă a atacului armat din Parkland (2018), a prezentat un deadbot al acestuia într-un interviu despre controlul armelor.

În alt caz, un avatar digital al lui Chris Pelkey, ucis într-un incident rutier în Arizona, a oferit o declarație emoțională la procesul agresorului, un moment pe care judecătorul l-a descris drept „autentic”.

O industrie care miroase a bani

Astfel de exemple nu mai sunt excepții. Piața „vieții digitale”, care include gestionarea moștenirii online, memoriale virtuale și deadbots, ar putea ajunge la 80 de miliarde de dolari în următorul deceniu. Pentru companiile tech, tentația de a transforma aceste avataruri emoționante în canale de publicitate este uriașă.

Cercetători de la Cambridge University și alți eticieni atrag însă atenția: exploatarea durerii și nostalgiei poate fi o formă subtilă, dar periculoasă, de manipulare.

Puterea emoției în format digital

Ce face un deadbot atât de convingător? Nu e vorba doar de algoritmi, ci de felul în care activează vulnerabilitatea umană. Scriitoarea și ilustratoarea Amy Kurzweil povestește cum, în 2018, a creat un chatbot al bunicului său pe baza arhivelor personale.

„Simțeam că am o comuniune cu prezența lui”, spune ea.

Acum, cu voce și imagine generate realist, efectul este comparabil cu un film 3D, intens, imersiv și greu de ignorat.

Între inovație și exploatare

Cercetătorul James Hutson (Lindenwood University) avertizează că publicul a fost deja „antrenat” să accepte publicitate invazivă prin platformele de streaming.

„Ce azi pare șocant, mâine va deveni normalizat”, spune el. În SUA, cadrul legal rămâne fragmentat: câteva state protejează dreptul la imagine post-mortem, dar nu există o lege de stat clară.

Uniunea Europeană, prin AI Act, încearcă să stabilească limite, însă reglementările nu menționează explicit deadbots. Întrebarea esențială rămâne: cine decide ce poate spune un avatar al bunicii sau al unui star de cinema decedat?

Reacția industriei

Unele companii resping ideea. „Etic, e de neconceput să folosești morții pentru reclame”, spune Camille Chiang de la NEX, firmă specializată în marketing AI.

Altele însă caută soluții mai „indirecte”: pauze publicitare în conversații sau sondaje subtile ascunse în interacțiunile cu avatarurile.

„Companiile vor încerca să scoată bani din aceste tehnologii”, recunoaște Alex Quinn, CEO la StoryFile.

Citește și

• Armata SUA învață să printeze 3D drone FPV. Cum un curs de trei săptămâni pregătește soldații să decoleze
• A.I. aduce inovație, dar și facturi la curent mai mari. Cine plătește pentru boom-ul centrelor de date?
• RoboBusiness 2025. Physical AI Forum intră în scenă